Summitul NATO: Turcia caută să își extindă influența

Capitala turcă a depus eforturi majore pentru organizarea summitului NATO din 7-8 iulie. La mega-complexul militar "Ay Yıldız", finalizat recent, așa-numitul "Pentagon al Turciei", au fost făcute ultimele retușuri, iar măsurile de securitate au fost ridicate la cel mai înalt nivel. Circulația camioanelor grele și a utilajelor de construcții este interzisă la Ankara. La fel demonstrațiile și mitingurile.

Mai mult, tot ceea ce poate afecta negativ imaginea orașului a trebuit să dispară. Câinii fără stăpân au fost adunați, cerșetorii alungați, iar de-a lungul rutelor pe care se deplasează șefii de stat și de guvern din întreaga lume au fost ridicate panouri de protecție care blochează privirea spre cartierele sărace ale orașului.

Academicienii, avocații, politicienii, activiștii de mediu, profesorii și pensionarii arestați înaintea reuniunii sub acuzații de terorismvor rămâne deocamdată în detenție. Ankara va fi plasată de facto într-o stare de excepție până la încheierea summitului.

Pentru guvernul turc, summitul NATO are o importanță deosebită, permițându-i să aducă și mai bine în prim-plan rolul strategic al Turciei în cadrul Alianței. Într-o lume tot mai nesigură, Turcia nu se mai vede demult doar ca gardian al flancului sud-estic al NATO, ci ca o țară care vrea să contribuie activ la configurarea unor chestiuni centrale de politică de securitate.

De altfel, conducerea NATO este pe deplin conștientă de importanța acestei țări. Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a lăudat, într-un interviu acordat postului public de televiziune din Turcia, armata puternică și bine pregătită, precum și industria de apărare care crește în ritm accelerat.

Ankara aspiră la centrul de putere al NATO

Încă din 1952, când a aderat la NATO, Turcia a fost un pilon de bază al apărării Alianței. În ultimii ani, Ankara a încercat să se profileze drept mediator în crize internaționale, precum războiul din Ucraina sau tensiunile legate de Iran. Altfel spus, Ankara caută să se prezinte ca o forță indispensabilă, a cărei relevanță depășește cu mult simpla sa poziție geografică.

La aceasta se adaugă incertitudinile legate de viitorul angajament al Statelor Unite. Or, pe fondul dezbaterilor repetate privind garanțiile americane de securitate pentru Europa, care au relansat în multe state NATO ideea unei autonomii sporite, Ankara vede o oportunitate de a-și consolida influența politică în interiorul Alianței.

Tensiunile dintre SUA și aliații lor europeni, precum și dezbaterea privind o autonomie europeană mai mare în domeniul apărării sunt urmărite cu atenție la Ankara. În cazul în care Europa ar urma să își dezvolte o identitate proprie de securitate și apărare, aceasta nu are voie să intre în concurență cu Alianța, ci să completeze NATO.

Pentru ca un astfel de model să fie viabil, el trebuie să includă și aliații europeni care nu sunt membri ai UE. Este vorba în special despre Turcia, Marea Britanie și Norvegia.

De ce este Turcia importantă pentru NATO?

Aderarea Turciei la NATO a avut loc în timpul Războiului Rece. Parteneriatul a fost util din punct de vedere strategic pentru ambele părți. Alianța a câștigat un aliat important la periferia sudică a Uniunii Sovietice, în timp ce Ankara a primit garanții de securitate din partea NATO.

Turcia deține o poziție geopolitică specială. Ea se află la intersecția dintre Europa, Asia și Orientul Mijlociu și se învecinează cu mai multe regiuni de criză. Este de la sine înțeles că pentru NATO, Turcia are o importanță majoră nu doar militară, ci și din perspectiva energiei, economiei și politicii de securitate, spune fostul secretar general adjunct al NATO, Hüseyin Diriöz. Cu alte cuvinte, relevanța Turciei este de netăgăduit.

Această țară mai are și o altă poziție strategică specială, în condițiile în care, ca stat riveran, controlează, în baza Convenției de la Montreux, strâmtorile dintre Marea Egee și Marea Neagră și dispune astfel de o pârghie importantă pentru echilibrul militar din regiune.

Industria de apărare trebuie să devină cartea de vizită a țării

Ankara vrea să își majoreze cheltuielile pentru apărare la cinci procente din produsul intern brut până la sfârșitul anului 2030. În clipa de față, Turcia dispune de a doua cea mai mare armată din cadrul NATO, după cea a SUA. Potrivit Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm, SIPRI, cheltuielile militare ale Turciei au crescut recent cu 7,2 procente față de anul precedent, depășind 30 de miliarde de dolari. Astfel, Turcia ocupă locul 18 la nivel mondial.

O preocupare centrală a Ankarei este să aducă mai mult în prim-plan capacitatea industriei sale de apărare. Observatorii susțin că NATO nu va depinde pe viitor doar de forța sa de trupe, ci și de capacitățile de producție, de puterea de inovare tehnologică și de lanțuri de aprovizionare sigure.

În acest context, forumul industriei de apărare, organizat până acum ca eveniment secundar, va face pentru prima dată parte oficial din programul summitului NATO și ar putea consemna o serie de acorduri între partenerii din Alianță. Cu aproximativ 3.000 de companii în sectorul apărării, Turcia este o țară cu adevărat importantă, după cum a confirmat, recent, însuși secreatul general al NATO, olandezul Mark Rutte.

Conceptul de securitate trebuie extins, consideră Turcia

Totodată, Ankara vrea ca summitul să ducă la o redefinire mai amplă a conceptului de securitate în NATO. Guvernul turc dorește ca Alianța să acorde mai multă atenție provocărilor din sudul și estul Europei, din regiunea Mării Negre și din Orientul Mijlociu atunci când își stabilește prioritățile strategice.

Turcia susține, între altele, revitalizarea Inițiativei de Cooperare de la Istanbul, ICI, înființată în 2004. Programul urmărește întărirea cooperării în domeniul securității cu statele din Orientul Mijlociu (Qatar, Bahrain, Kuweit și Emiratele Arabe Unite). Ankara acordă inițiativei o importanță deosebită și pledează pentru o cooperare mai strânsă a NATO cu vecinii săi sudici.

Pentru Turcia, summitul NATO este mult mai mult decât un mare eveniment diplomatic. Reuniunea oferă Ankarei ocazia de a-și sublinia propria importanță strategică, nu doar ca putere militară, ci și ca mediator în crize și ca partener indispensabil într-unul dintre cele mai sensibile puncte de intersecție ale Alianței Nord-Atlantice.