​​​​​​​Statul s-a reîntors - suspendând UE, democrația și capitalismul | Societate | DW | 03.04.2020
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Societate

​​​​​​​Statul s-a reîntors - suspendând UE, democrația și capitalismul

Criza generată de coronavirus ne-a dat peste cap viața de zi cu zi, suspendând democrația și economia de piață. Oamenii se bizuie mai mult pe stat, pe experți pe presa main stream, constată politologul Ivan Krastev.

 Ivan Krastev (IWM/Klaus Ranger & Zsolt Marton)

Politologul bulgar Ivan Krastev

DW: "Șapte învățăminte din criza coronavirus" - astfel se intitulează articolul dumneavoastră publicat în revista "Die Zeit". Care sunt principalele concluzii?

Ivan Krastev: În primul rând această criză nu a provocat doar îngrijorare difuză și nesiguranță, ci o teamă foarte concretă. Spre deosebire de nesiguranță, frica are mereu un obiect clar. Oamenii știu ce le provoacă teamă: primejdia de a se îmbolnăvi și a muri. Și aceasta este o dimensiune cu totul nouă în comparație cu grijile, nesiguranța și discomfortul pe care le-au resimțit până de curând într-o lume pe care nu o mai înțelegeau. Frica este un sentiment mult mai puternic care îi mobilizează puternic pe oameni și îi determine să-și schimbe total rutina zilnică. 

Și astfel statul își recâștigă încrederea oamenilor, scrieți dumneavoastră.

Da, aceasta este una din cele șapte concluzii. Statul se întoarce. După criza financiară, mai mulți observatori de stânga au presupus că statul se va întoarce, la fel cum s-a întâmplat după marea depresiune de la sfârșitul anilor 1920. În context, ei s-au gândit la un stat social care redistribuie resursele. Dar statul se reîntoarce astăzi cu totul altfel. Și asta are loc printr-o politică a fricii. Oamenii tolerează restrângerea drepturilor proprii, ba chiar îi mulțumesc statului pentru asta, fiindcă au constatat brusc că primejdia cea mai mare vine dinspre semenii lor. Aceasta creează un efect straniu: distanțarea socială, autoizolarea și necomunicarea iau forma unei solidarități. Prin faptul că nu te întâlnești și nu îi atingi pe oameni, îi ajuți. Adesea se spune că am asista la o criză a societăților individualiste. Dar reacția la această criză este un comportament care este mult mai individualist.

Încă un paradox se regăsește între cele "șapte concluzii" ale dumneavoastră. Pandemia este globală, dar măsurile împotriva ei sunt luate de statele naționale. Granițele sunt închise, statul se reîntoarce cu tot avântul.

Coronavirusul nu cunoaște granițe, dar cu toate acestea statele naționale, indiferent de tradițiile și sistemele lor politice diferite, sunt de acord cu un lucru: granițele trebuie închise. În prezent nici guvernele și nici oamenii nu au o viziune clară privind ceea ce se întâmplă și ceea ce ne așteaptă. De aceea pentru guverne este cel mai important să creeze sentimentul că totul se află sub control. Iar închiderea granițelor este un mijloc în acest sens. Într-un mod de-a dreptul mistic se creează în interiorul omului convingerea că guvernul se ocupă de el și că acesta este drumul spre soluționarea problemei. Astfel ne trezim într-o situație în care UE este practic suspendată. Granițele nu sunt închise doar pentru oameni, mărfuri și prestări de servicii, ci sunt închise și pentru valori, reguli și norme. Și democrația este suspendată. Peste tot opoziția a încetat practic să existe. Și "strada" a dispărut, iar alegerile fie se amână, fie au loc în condiții excepționale. Chiar și capitalismul este într-un fel suspendat. Statul intervine masiv în mecanismele economiei de piață și este, paradoxal, susținut în aceste acțiuni și de numeroși capitaliști și de mari întreprinderi. Acesta este probabil cel mai mare experiment politic din timpul vieților noastre. Între timp trăim într-un mod politic și social cu totul diferit, comparativ cu viața noastră anterioară, pe care am perceput-o drept normală. De aici rezultă cea mai importantă întrebare, din punctul meu de vedere: ne va face prezenta criză imuni la anumite practici autoritare sau va face pentru toți mai acceptabile aceste practici?

Ați mai formulat o concluzie importantă: întoarcerea expertului. Fiindcă acesta a fost până de curând ignorat, ba chiar defăimat, mai ales de către populiști.

Exact. După criza financiară din 2008-2009 toți au strigat în gura mare că experții nu înțeleg nimic, că nu ne sunt de trebuință. Astăzi, însă, viețile noastre sunt în pericol iar oamenii nu caută doar informații ci informații demne de încredere. Ei caută experiența medicală a specialiștilor care, de exemplu, au făcut o viață întreagă cercetări despre viruși. Oamenii caută însă tot mai mult să se informeze și din presa mainstream. Când viața îți este în pericol, ceea ce era doar interesant devine neimportant, iar adevărul devine important. Specialiștii sunt astăzi cu atât mai apreciați cu cât ei înșiși își asumă în parte cele mai mari riscuri. Ei nu se pot autoizola, își riscă viața pentru a-i ajuta pe alții. Reîntoarcerea statului și reîntoarcerea expertului sunt în strânsă legătură fiindcă tocmai statul are un soi de monopol asupra expertului. Statul ne spune cine este un expert.

Încă o concluzie extrem de dureroasă: în prezenta criză trebuie să alegem aparent între salvarea a sute de mii de vieți omenești și salvarea economiei. Se poate face o alegere între aceste două chestiuni?

Această dezbatere se poartă în mod diferit, în direcții diferite, mai ales din cauza realităților demografice și economice diferite. Iată exemplul oferit recent de un economist din Africa de Sud. Într-o țară foarte săracă, din perspectivă occidentală, cum este Africa de Sud, unde doar șase la sută din populație depășește vârsta de 60 de ani, o suspendare temporară a vieții economice ar ucide mult mai mulți oameni decât pandemia, care în aceste împrejurări ar trebui ignorată. Nu știu dacă acestea sunt adevărate, dar știu cu siguranță că această criză își schimbă în permanență caracterul. A început ca o criză a sănătății și devine tot mai pronunțat o criză a economiei. Și tot mai mulți oameni realizează cât de mult durează aceste limitări și cât de mult le vor influența viața. Mulți se întreabă dacă vor mai avea în viitor un loc de muncă.

Tot mai frecvent auzim afirmația că lumea va fi cu totul alta după criză. Cum vă imaginaţi că va fi acea lume?

În secolul 21 această afirmație s-a făcut de cel puțin trei ori. După atacurile din 11 septembrie, din SUA, după criza financiară și după criza refugiaților. Dar astăzi se potriveşte, consider eu. Lumea noastră de până acum a dispărut deja. Ea avea o caracteristică importantă: nu ne puteam închipui un alt fel de lume. Și brusc, în interval de numai câteva săptămâni, am ajuns să trăim într-o lume cu totul diferită. Este o lume a granițelor închise, a străzilor pustii, a avioanelor încremenite la sol, a alegerilor amânate… Ferecați în viața noastră cotidiană nici nu ne puteam închipui așa ceva cu puțin timp în urmă. Criza aceasta de aceea este atât de radicală, fiindcă ne-a distrus viața de zi cu zi. Dar din această perspectivă îi va ajuta pe oameni să privească în sfârșit spre viitor. Căci până de curând, mai ales în Europa, a existat o imensă nostalgie. Oamenilor le era dor de trecut și nici nu se gândeau la viitor. Acum această atitudine s-a schimbat radical. Criza de astăzi ne silește pe noi în Europa să privim spre viitor și să ne punem întrebări pe care până acum nici nu am îndrăznit să ni le punem.

Politologul bulgar Ivan Krastev este directorul Centrului de Strategii Liberale de la Sofia și asociat al Institutului de Științe Antropologice de la Viena.