Statul american intervine direct pentru a stopa agravarea crizei imobiliare

Responsabilii marilor bănci încearcă periodic să ne facă să credem că sfârşitul crizei financiare este aproape şi sistemul internaţional de bănci şi burse a reuşit, cu chiu, cu vai, să mai scape o dată în plus basma curată. Nimic mai fals. Dimpotrivă, criza provocată de piaţa imobiliară americană a luat amploare.

Falimentul finanţatorului ipotecar californian Indymac este al treilea ca mărime din istoria băncilor americane. Este foarte grav, dar şi mai grav ar fi falimentul celor doi mari finanţatori de ipoteci imobiliare, Fannie Mae şi Freddie Mac, o ameninţare stopată pentru moment prin masiva intervenţie a ministrului finanţelor, Henry Paulson, şi a băncii emitente FED.

Ministerul Finanţelor şi FED nu şi-au permis să rămână inactive dintr-un singur motiv: Prăbuşirea Fannie Mae şi Freddie Mac ar fi atacat însăşi structura de rezistenţă a sistemului american de bănci şi burse, trăgând cu sine în prăpastie şi restul lumii. Nu trebuie uitat că cele două bănci suportă datorii de 5,3 bilioane de dolari, din totalul de 12 bilioane, câte s-au adunat pe piaţa imobiliară americană.

Pentru a înţelege mai bine proporţiile, menţionăm că cele 5,3 bilioane echivalează cu o treime din Produsul Intern Brut al economiei SUA. În plus, băncile, aproape fără excepţie, şi-au retras capitalurile de pe piaţa ipotecară. În aceste condiţii, recesiunea din SUA s-ar fi transformat foarte rapid într-o depresiune cu urmări catastrofale la scară globală.

Administraţia americană şi FED s-au văzut nevoite să acţioneze şi fiindcă cele două bănci joacă un rol central pe piaţa ipotecară, fiind re-asiguratorii băncilor regionale care investesc în afaceri imobiliare. Chiar dacă acest segment al pieţei este paralizat – amintim că în ultima lună au fost scoase forţat la vânzare peste 250.000 de imobile şi peste un milion de americani nu vor mai fi capabili să-şi onoreze în acest an datoriile către bănci – riscurile pe care şi le asumă Fannie Mae şi Freddie Mac sporesc continuu. Fără a greşi, se poate spune că aceste două bănci aplică cel mai defectuos plan de afaceri posibil în contextul unei crize imobiliare.

La acestea se mai adaugă faptul că, deşi cele două bănci funcţionează ca societăţi private pe acţiuni, ele cooperează strâns cu statul; acesta s-a văzut nevoit să intervină când acţiunile şi-au pierdut subit jumătate din valoare, provocând o gravă criză de credibilitate. Pentru început, cele două bănci vor beneficia de credite preferenţiale din partea FED. Dacă acestea nu vor fi suficiente, statul va veni cu capital proaspăt, în schimbul unor acţiuni, a anunţat administraţia americană.

Cu alte cuvinte, în caz de faliment, guvernul va etatiza cele două bănci, asigurând continuarea obiectului de activitate. Planul este menit să întărească încrederea acţionarilor, cărora li se promit profituri dacă lucrurile vor merge bine şi ale căror fonduri sunt protejate şi în cazul unei evoluţii nefavorabile. Acelaşi anunţ arată însă şi cât de devastator este incendiul izbucnit la mansarda edificiului financiar american. Primejdia extinderii sinistrului la nivelul întregii construcţii a putut fi eliminată pentru moment, dar criza bancară este departe de a fi depăşită.