Statistica comercială şi viaţa religioasă

Studiul acesta are scopuri comerciale şi este preocupat de modul în care variază, în funcţie de calendarul creştin, consumul de carne, lapte, iaurt şamd, dar este relevant şi pentru viaţa religioasă. Postul este într-o comunitate « ortodoxă » o conduită centrală şi prin urmare măsura în care această interdicţie este respectată e grăitoare pentru intensitatea vieţii religioase.

S-a spus frecvent că, spre deosebire de societăţile europene occidentale, în România religia ar avea o mai mare putere de a reglementa viaţa oamenilor. Afirmaţia aceasta a fost argumentată de regulă cu observaţia că în România se construiesc foarte multe biserici şi că ele nu au nevoie să recurgă la trucuri pentru a-şi atrage credincioşii. Recent ministrul Culturii Teodor Paleologu a fost aspru criticat de presă deoarece ar intenţiona să transfere fonduri destinate bisericilor către obiective culturale laice.

De asemenea a fost invocată polemica icoanelor din şcoli, reticenţa faţă de vaccinul anti HVP sau manifestaţiile mai recente organizate împotriva paşapoartelor biometrice. S-ar spune aşadar că societatea românească este caracterizată în bună măsură de conduite tradiţionale reglementate strict de bisericile creştine.

Cu toate acestea statistica seacă a consumului de produse alimentare, lapte, unt, margarină - şi care aruncă un ochi indiscret în viaţa privată – arată un mare decalaj faţă de conduitele tradiţionale.

Un alt indiciu al puterii limitate a bisericii de a reglementa viaţa persoanelor este rata foarte ridicată a avorturilor. Potrivit unei statistici din 2003 realizată de Consiliul Europei (există o reticenţă tot mai mare în a publica acest tip de informaţii), în România se înregistrau două avorturi la o naştere, mai mult decît în oricare altă ţară europeană.

În sfîrşit din 1990 şi pînă recent România a fost asociată cu imaginea copiilor abandonaţi sau a handicapaţilor şi bătrînilor săraci puşi în condiţii subumane.

Se poate spune aşadar că societatea românească este paradoxală pentru că, într-adevăr în România gesturile exterioare ale religiozităţii sînt extrem de vizibile şi ele ocupă un loc important în viaţa publică.

H.P.-DW Bucureşti