Srebrenica - 13 ani de la masacru

Chiar dacă nu privit moartea în faţă, Srebrenica a rămas un capitol dureros în sufletul lui Henry van de Belt.

"Am asistat la deportări, la epurări etnice. Şi acum mă chinuie gândul că nu am putut interveni. Căştile albastre nu aveau mandat pentru a acţiona în caz de conflict. Eşti legat la mâine de reguli şi îţi e permis doar să priveşti şi să transmiţi mai departe. Aceasta este cea mai groaznică experienţă din viaţa mea."

Sub privirile Naţiunilor Unite

Henry van de Belt făcea parte din contingentul olandez al trupelor ONU de menţinere a păcii, care proteja enclava musulmană Srebrenica. Doar prin prezenţă. Pe sârbi însă nu i-a impresionat misiunea de pace a căştilor albastre. Au invadat enclava, au ucis la întâmplare, în timp ce 450 de olandezi nu puteau decât să asiste la masacru. Militarii erau deja slăbiţi. Rezervele de alimente şi de carburanţi se sfârşeau văzând cu ochii, iar mandatul de intervenţie lipsea cu desăvârşire.

"Tabăra noastră era plină de refugiaţi. Dacă s-ar fi decis totuşi să intervenim. Ar fi fost extrem de uşor pentru sârbi să ne omoare pe toţi. Ar fi existat atunci şi mai multe victime, mult mai multe decât acum".

La Srebrenica a avut loc cel mai amplu genocid, de după cel de-al Doilea Război Mondial. După ce au ocupat oraşul, sârbii conduşi de generalul Ratko Mladic i-au separat pe musulmanii bosniaci: femei, copii şi bătrâni pe de-o parte, bărbaţi şi băieţi de cealaltă parte. Femeile au fost urcate în autobuze şi escortate de olandezii din misiunea Căştilor Albastre.

Militarii erau complet lipsiţi de putere, după cum îşi aminteşte şi fostul militar Johan de Jonge: "Nu mai aveam arme. Şi totuşi am încercat să îi protejăm pe oameni, cum am putut. La jumătatea drumului însă, colegii noştrii au fost aruncaţi din autobuze şi s-au întors pe jos la bază. De-o parte şi de alta a străzii, sârbii le alegeau pe cele mai frumoase fete şi femei între 14 şi 30 de ani. Dispăreau cu ele în pădure şi restul e uşor de imaginat".

Opt mii de victime

Johan de Jonge avea atunci 20 de ani. Srebrenica a fost prima lui misiune ca soldat. Întocmai ca şi colegii lui, nu avea nici cea mai vagă idee despre ce se întâmpla în Balcani.

Opt mii de băieţi şi bărbaţi musulmani au fost ucişi în iulie 1995 în Srebrenica. Cei care au încercat să fugă, au căzut pe câmpurile minate. Dar cei mai mulţi au fost executaţi şi aruncaţi apoi în gropi comune. Pentru a şterge urmele, cadavrele au fost deshumate şi mutate de mai multe ori în lunile următoare.

Cu toate că Serbia aspiră la Uniunea Europeană, nici Mladic şi nici Karadzic nu au fost predaţi Tribunalului de la Haga.