Spotmedia.ro: Pandemia la români: De ce 6 și nu 5 sau 7? Și cum protejăm copiii care încep școala? Adrian Wiener răspunde la întrebările zilei | Vocile celorlalţi | DW | 02.09.2021
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Vocile celorlalţi

Spotmedia.ro: Pandemia la români: De ce 6 și nu 5 sau 7? Și cum protejăm copiii care încep școala? Adrian Wiener răspunde la întrebările zilei

Începerea școlii este un motiv de îngrijorare pentru toți, fiindcă, dacă până acum nu aveam date certe că școala este un loc de transmitere amplificată, acum lucrurile stau puțin altfel.

E nevoie de o monitorizare foarte atentă și de multă responsabilitate din partea părinților și a autorităților, spune medicul Adrian Wiener, deputat USR-PLUS.

Am intrat în febra pregătirilor pentru noul an școlar, iar autoritățile fac calcule și stabilesc praguri de la care se va trece la educația online sau se vor carantina localitățile. ”Școlile rămân deschise până la rata de 6 la mie”, ne-a anunțat ministrul Educației.

Cine și cum stabilește aceste praguri? Se ține sau nu cont de rata vaccinării? De ce să ne mai vaccinăm dacă am văzut că în Israel, țara campioană la vaccinarea antiCovid, numărul cazurilor a crescut din nou? Și cum îmi protejez copilul, trimis în bancă, dacă în America un profesor nevaccinat a infectat dintr-o suflare 18 elevi?

Sunt doar câteva dintre întrebările la care răspunde, pentru cititorii Spotmedia.ro, medicul Adrian Wiener, parlamentarul USR care anul trecut a ales să se întoarcă în spital pentru a lupta alături de colegii săi cu pandemia de Covid-19 și care acum subliniază apăsat:

”În contextul unei boli contagioase, cu toții răspundem prin comportamentul nostru și de sănătatea și de viața celorlalți, nu doar a noastră”.

Cine stabilește pragul de la care se închid iar școlile?

Este o alegere până la urmă, dar care nu este arbitrară, ci este dată de niște specialiști.

Un prag înseamnă că la acel nivel transmiterea comunitară este atât de susținută încât continuarea unei activități de aglomerare în școli reprezintă un pericol care nu poate fi asumat, chiar dacă beneficiul este cel pe care ni-l dorim cu toții – Educația.

Cine stabilește pragul de la care o localitate intră în carantină?

Repet, pragurile sunt stabilite la recomandarea unor experți, care oricum subestimează incidența reală. Spun asta pentru că din studiile de prevalență pe care le avem, serioase și credibile, reiese că raportul este de 1/5, aproximativ, între persoanele diagnosticate și cele care au trecut prin boală fără să fie diagnosticate. Și asta era pe Alfa, probabil că pe Delta e mult mai mare.

Iar noi trebuie să ținem cont de faptul că aceste praguri, în fapt, reflectă doar vârful unui aisberg, pe care îl avem la suprafață, este o certitudine.

Deci problema este că, de fapt, la 3 la mie, real (în zona asimptomatică, puțin simptomatică sau a celor care nu se testează) raportul este dublu.

Ținem cont de rata de vaccinare la stabilirea noilor praguri?

Rata de vaccinare este departe - mă refer la distanța dintre ceea ce avem ca vaccinare și pragul proiectat al imunității colective, în măsura în care specialiștii discută acum de un prag de vaccinare de 85-90% pentru obținerea imunității colective.

Cu alte cuvinte, legat de protecția colectivă a tuturor și oprirea transmiterii comunitare prin vaccinare noi suntem foarte departe. Impactul vaccinării în România asupra transmiterii comunitare este foarte modest în contextul variantei Delta, nu poți să-l cuantifici ca fiind o barieră în transmiterea bolii.

Bine, pragul nu s-a atins încă în nicio țară, dar la noi diferența e mult mai mare.

Și vedem ce se întâmplă în țările unde vaccinarea merge mult mai bine – Israel, Marea Britanie – care înregistrează rate de incidență foarte, foarte mari.

De ce sunt atât de multe cazuri noi în țările campioane la vaccinare?

Efectul principal al vaccinării este decuplarea curbelor de infectare de curba deceselor, ceea ce se observă și este cuantificabil în astfel de țări. Acum curba mortalității este mult decuplată comparativ cu valurile precedente, când nu aveam vaccinare. Acesta este principalul ei beneficiu.

Pe de altă parte, toate studiile ne arată că și vaccinat poți să te infectezi. Dar se menține protecția față de spitalizare și față de deces. Riscul de spitalizare este de 29 de ori mai mic la persoanele vaccinate, comparativ cu celelalte.

Iar la persoanele vaccinate de două ori riscul de a infecta pe altcineva este mult mai mic (de până la 5 ori mai mic, comparativ cu persoanele nevaccinate).

Pe scurt, răspunsul la întrebarea ”De ce să ne vaccinăm dacă tot avem multe cazuri?” Este : ”Da, sunt multe cazuri, dar avem puține decese și, chiar și în cazul varintei Delta (extrem de contagioase), influența asupra transmiterii virusului la ceilalți este semnificativă”. Nu optimă, cum speram cu toții, dar există.

Oamenii se întorc din vacanțe, se redeschid școlile. La ce să ne așteptăm?

Din experiența țărilor care sunt înaintea noastră în ceea ce privește valul 4 al pandemiei, știm că dublarea numărului de cazuri se întâmplă la 7-10 zile, chiar 13 în unele țări. Deci ne așteptăm la o verticalizare a curbei, la o creștere exponențială a numărului de cazuri noi.

Din păcate, repet, în România decuplarea între numărul de cazuri noi și numărul de forme critice și decese este mai mică, din cauza vaccinării scăzute. Și nu e foarte plată nici curba deceselor, din păcate.

Ne așteptăm la un număr din ce în ce mai mare de cazuri noi, de forme critice de boală, de spitalizări și de decese. Să sperăm că nu ajungem la raționalizarea serviciilor medicale, să sperăm că nu va fi copleșit sistemul public de sănătate.

Începerea școlii este un motiv de îngrijorare pentru toți, fiindcă, dacă până acum nu aveam date certe că școala este un loc de transmitere amplificată, acum lucrurile stau puțin altfel – avem indicii că poate fi și școala un loc în care să avem transmitere amplificată, la fel mijloacele de transport aglomerate înspre și dinspre școală etc.

Este o îngrijorare reală și trebuie să existe o monitorizare foarte atentă.

De asemenea, trebuie respectate în continuare aceste reguli care se dovedesc a fi neprețuite: purtarea măștii, distanțarea socială și ventilarea spațiilor interioare.

Dar este, într-adevăr un motiv de îngrijorare.

Iar pragurile despre care vorbim rezultă din proiecții științifice, dar nu sunt certificate, adică nu sunt de genul: ”Până la 4 la mie e sigur peste tot, nu e niciun fel de problemă”, pentru că, așa cum spuneam, transmiterea inaparentă este mult mai mare decât transmiterea care reiese din date.

E mai greu să tratezi un copil bolnav de Covid decât un adult?

E mai greu, sigur că e mai greu pentru că și gradul de cooperare scade odată cu vârsta, iar evoluția poate să fie accelerată (din fericire, în foarte puține cazuri până acum).

Însă tratamentul este standardizat oarecum, nu prea e loc de inovare. Din păcate, nu există un tratament specific împotriva Covid-19, ci tratamentul fiziopatologic și suportiv despre care tot auzim.

5 copii sunt deja la ATI, 77 sunt internați cu Covid. Cum ne protejăm copiii?

În contextul unei boli contagioase, cu toții răspundem prin comportamentul nostru și de sănătatea și de viața celorlalți, nu se limitează efectele comportamentului nostru doar la noi.

Indicația este certă - de vaccinare a celor care au vârsta eligibilă (peste 12 ani, n.red.). Această indicație nu are rețineri medicale, nu încape dubiu aici.

Cum îi protejăm? Doar prin educație, prin a fi responsabili, în sensul de a ne asigura că cine are simptome nu merge la școală, ca să nu transmită boala. Este nevoie de o responsabilitate crescută a noastră, a părinților.

Citiți articolul integral pe Spotmedia.ro.