Spotmedia.ro: Cum se va încheia războiul ruso-ucrainean?
6 iulie 2026
Acum, în contextul în care Statele Unite sunt preocupate de alte crize, iar Ucraina lovește puternic Rusia, o schimbare a dinamicii negocierilor va reflecta faptul că Moscova s-ar putea să își supraestimeze poziția de forță.
În esență, războaiele se încheie în cinci moduri: prin cucerire, prin capitulare formală, prin capitulare de facto, prin dezangajare sau prin negociere. Așadar, cum se va încheia războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei?
Aceasta este întrebarea care preocupă tot mai mulți oameni în prezent, scrie Kiev Post într-o amplă analiză. În ultimele săptămâni au existat declarații din partea lui Volodîmîr Zelenski și Vladimir Putin privind stadiul războiului și procesul de pace.
Atenția internațională, diminuată odată cu izbucnirea războiului dintre Statele Unite, Israel și Iran, începe să revină asupra conflictului din Ucraina. Acordurile-cadru recente semnate între Casa Albă și Teheran, respectiv între Ierusalim și Beirut, au alimentat speculațiile că ar putea fi momentul ca războiul ruso-ucrainean să se apropie de final, indiferent de forma pe care aceasta o va lua.
Ajuns acum în al cincilea an al invaziei ruse la scară largă, conflictul permite deja excluderea câtorva dintre aceste scenarii. Înțelegerea posibilităților rămase ajută la explicarea direcției în care se îndreaptă războiul și a motivului pentru care următoarea rundă de negocieri va arăta foarte diferit față de cea precedentă.
Situația actuală a conflictului
Din perspectiva unui negociator, Ucraina se află în cea mai favorabilă poziție de la eliberarea orașului Izium, în septembrie 2022. Atunci Kremlinul era în dificultate, iar acum se află din nou într-o poziție defensivă.
Kievul a încetat să mai aștepte ca comunitatea internațională să intensifice presiunea asupra Rusiei și nu mai așteaptă permisiunea de a lovi ținte aflate adânc pe teritoriul rus. Prin ceea ce oficialii ucraineni numesc „sancțiuni cu rază lungă de acțiune” – adică atacuri asupra rafinăriilor, instalațiilor petroliere și obiectivelor militare – Ucraina a perturbat semnificativ piețele energetice interne ale Rusiei și a adus războiul până la ușa cetățenilor ruși. Din ce în ce mai mulți ruși obișnuiți resimt consecințele pariului făcut de Putin în Ucraina.
Cu cât războiul se prelungește, cu atât costurile suportate de Rusia cresc, iar Kremlinul încă nu a demonstrat că o escaladare suplimentară ar putea genera câștiguri strategice. Avansurile tactice, măsurate prin cucerirea unor sate, nu trebuie confundate cu un impuls decisiv capabil să îndeplinească obiectivele politice ale Moscovei. Forțele ucrainene știu cum să perturbe liniile logistice necesare pentru împingerea frontului înainte, astfel încât, chiar dacă trupele ruse ar obține câștiguri marginale, nu ar putea să le susțină pe termen lung.
Însă, în pofida succeselor recente ale Ucrainei, nici aceasta nu se află într-o poziție favorabilă pentru a cuceri și menține teritorii. Forțele ruse s-au consolidat în zonele ocupate, iar războiul s-a transformat, în esență, într-un război de asediu adaptat erei moderne. Cu alte cuvinte, forțele ucrainene trebuie să întrerupă liniile de aprovizionare și să izoleze trupele ruse suficient de mult timp pentru a le epuiza resursele, astfel încât teritoriile ocupate să poată fi recucerite fără pierderi semnificative. Deși această strategie poate fi eficientă, ea necesită timp.
Între timp, Kremlinul continuă să urmeze aceeași strategie: să insiste asupra cererilor sale maximaliste și să impună costuri populației civile ucrainene. Până acum această abordare nu a dat rezultatele dorite, însă războiul de uzură al Rusiei trebuie doar să dureze suficient de mult pentru ca voința Ucrainei să cedeze sau pentru ca terți, precum Statele Unite, să influențeze procesul decizional de la Kiev într-o direcție favorabilă intereselor Rusiei.
Stadiul negocierilor
Putin avea motive să creadă că strategia sa ar putea funcționa, având în vedere interacțiunile anterioare cu Casa Albă. Perspectiva de a obține încheierea războiului, concomitent cu beneficii economice, era atrăgătoare pentru administrația Trump, precum și pentru principalii săi negociatori, Steve Witkoff și Jared Kushner, care au efectuat mai multe deplasări la Moscova, dar niciuna la Kiev.
Acesta este motivul pentru care Kremlinul a invocat constant așa-numitele „înțelegeri de la Alaska” – o presupusă convergență de poziții privind condițiile de încheiere a războiului – în abordarea negocierilor cu reprezentanții Ucrainei.
Însă circumstanțele se schimbă. Oficialii Casei Albe și-au modificat tonul față de Ucraina, recunoscând că Kievul deține, într-adevăr, anumite atuuri. De asemenea, s-au distanțat de summitul din Alaska, secretarul de stat american Marco Rubio declarând categoric că la Anchorage nu s-a ajuns la niciun acord. Kremlinul a fost nevoit să recunoască acest lucru.
Întrebarea este acum ce rol vor mai avea Statele Unite în procesul de pace. Casa Albă a fost preocupată de războiul cu Iranul, purtând doar patru discuții legate de pace cu Kievul începând din martie. Rustem Umerov s-a întâlnit de două ori cu Steve Witkoff, Zelenski a discutat telefonic cu Witkoff și Kushner la începutul lunii iunie, iar Zelenski și Trump au avut o scurtă conversație în marja summitului G7 din Franța.
Citiți articolul integral pe Spotmedia.ro.