SpotMedia: O nouă Unire, ca simplă miză electorală | România | DW | 15.12.2020
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Vocile celorlalți

SpotMedia: O nouă Unire, ca simplă miză electorală

Sunt născut în Chișinăul interbelic românesc și am petrecut acolo copilăria și adolescența. În mediul urban, unde mă găseam, populația era rusofonă sau românofonă, cam fifty-fifty.

Statuia lui Ștefan cel Mare la Chișinău

Statuia lui Ștefan cel Mare la Chișinău

Printre cele câteva capcane cu care noua entitate politică AUR a căutat să câștige atenția electoratului este fără îndoială ispititoarea idee a unei noi Uniri.

Am zis capcană, pentru că ideea ademenește, obiectivul seduce, dar nimeni, nici măcar AUR, nu știe să explice cum poate deveni așa ceva realitate, nu vis. Nu ajunge să vrei. Trebuie să poți și, mai ales, să știi cum. Ei bine, AUR nu prea pare să știe cum. Dacă ar ști, ne-ar spune.

Atâta spune AUR, că vrea. Iar intenția o sugerează vag, prin emblema partidului, reprezentată de o hartă a României, cu hotarele foarte explicit spre vest, dar cât se poate de confuze spre est, unde  dispar printre stelele unui pretins mesaj european.

Anticriștii sovietici n-au îndrăznit să se atingă de crucea din mâna domnitorului

Mesajul unei noi Uniri, așa cum îl preconizează AUR, chiar dacă are succes la un electorat entuziast, nu este tocmai european. Pentru europeni, frontierele sunt tabu, iar una dintre principalele chei ale stabilității europene este tocmai păstrarea status quo-ului  frontierelor.

Un mesaj patriotard nu pare deloc binevenit, nu numai pentru că nu-i european, ci și pentru că produce o inutilă iritare la Kremlin. În plus, este motiv de multă nervozitate la Chișinău, unde nu numai rusofonii, dar și o parte din moldoveni sunt potrivnici Unirii.

Atenție, ei se mândresc cu statutul lor de moldoveni, li se pare că nu prea sunt români și se simt urmașii lui Ștefan cel Mare, a cărui statuie tronează pe o superbă esplanadă din centrul Chișinăului.

Este ciudat faptul că sovieticii n-au îndrăznit să se atingă de ea, cu toate că domnitorul este înfățișat cu o uriașă cruce în mâna stângă, amenințând chiar spre răsărit – de unde veneau cândva tătarii.

Deține cineva rețeta pentru o nouă Unire?

Ca urmare, o nouă Unire este lucru complicat, care nu trebuie să tulbure nici simțămintele rusofonilor get-begt, nici pe ale românilor care își spun moldoveni, nici pe cele ale găgăuzilor, constituiți într-un fel de grupare autonomă, nici ale altora, câți sunt acolo, căci Republica Moldova este o entitate cosmopolită.

Moldovenii de acolo, chiar dacă vorbesc românește, tot moldoveni își spun, în ciuda afirmațiilor bătrânului cronicar Ureche, pentru care ei au un deosebit respect, și de la care au aflat că „de la Râm ne tragem”, adică suntem cu toții de sorginte latină.

Ce au de-a face toate acestea cu AUR? Au, deoarece noua formațiune, prin emblema sa și prin discursul său, sugerează că ar deține rețeta pentru o nouă Unire și nu trebuie decât să i te alături, pentru ca ea să devină realitate.

Am îndoieli serioase. Aș zice chiar că acest drum este un fel de déjà vu, parcurs cândva de fostul partid România Mare, ceva ce a crescut fulminant și a eșuat lamentabil odată cu dispariția inițiatorului, C. V. Tudor.

Și el visa o nouă Unire, dar nu știa cum să ajungă de la vis la realitate. Istoria ne învață că viața este mult mai complicată decât așa cum apare în imaginile idilice plăsmuite de unii lideri entuziaști.

Citiți articolul integral AICI