SpotMedia: Când sondajul nu e folosit ca instrument de manipulare | Moldova | DW | 14.07.2021
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Vocile celorlalți

SpotMedia: Când sondajul nu e folosit ca instrument de manipulare

Unul din trei moldoveni a refuzat să spună cu cine a votat și, totuși, sondajul realizat telefonic în Republica Moldova a fost destul de aproape de rezultatele finale.

Parlamentul de la Chișinău

Parlamentul de la Chișinău

Sondajul a fost realizat după votare de compania CBS-Axa, la comanda comunității WatchDog și Institutului de Politici Publice și, în pofida unui mediu ostil, a reușit să dea tabloul electoral. Așa arată un sondaj onest, care își asumă deschis rata de refuz, pentru a nu greși.

De altfel, spune sociologul Vasile Cantarji (CBS-Axa) în dialogul cu SpotMedia.ro, atunci când politicienii aruncă sondaje pe piață, gândindu-se că manipulează alegătorii, mai degrabă cad ei în capcană. Sau manipulează doar activiștii și finanțatorii partidelor.

Ce este acest after poll pe care l-ați făcut la Chișinău? Explicați-ne puțin metodologia.

În 2020 am avut alegeri prezidențiale în Republica Moldova. Atunci apăruse ideea să facem un exit poll, dar eram în plină ascensiune a pandemiei și am zis de ce să nu facem în loc de exit poll un sondaj telefonic în ziua alegerilor?

After poll-ul nu este altceva decât un sondaj realizat la telefon.

Trebuie să zicem că e cumva o situație foarte dificilă în Moldova la capitolul sondaje, pentru că realizăm mai toate sondajele într-o atmosferă ostilă. În campania prezidențială de anul trecut, unii concurenți furnizau așa-zise sondaje, manipulatorii și atunci alți politicieni, care s-au considerat vizați, au atacat sondajul și au făcut apeluri către oameni să nu participe la sondaje. Și am văzut impactul acestor apeluri.

Dar în general sondajul este destul de ok, metoda a lucrat. Am prezis poziționările, am prezis scorurile.

Ce a fost interesant e că ați menționat spirala tăcerii, rata de refuz: unul din trei oameni nu a vrut să spună cu cine a votat. Cum vă explicați această spirală a tăcerii?

Ea a existat permanent, și în Moldova, și în România. Cel puțin la noi se constată de fiecare dată că alegătorii de stânga tind să refuze mai mult decât cei de dreapta.

Noi ne adaptăm metodele de calcul, de prognoză la acest efect, dar nu putem utilizând doar metode științifice, matematice, să-l anihilăm.

De aceea, chiar și în cazul exit poll-urilor clasice, noi mereu am subestimat scorurile partidelor de stânga, partidelor pro-ruse și am supraestimat scorurile partidelor de dreapta, cu viziuni pro-europene. Același efect l-am avut și la ultimul after poll: dacă ne referim strict la voturile din țară, noi nu putem să ne lăudăm, rezultatele finale seamănă cu ce am estimat noi, dacă luăm în calcul și diaspora. Dar dacă ne referim strict la țară, am supraestimat considerabil, cu 5 – 6% PAS și am subestimat Blocul Electoral al Comuniștilor și Socialiștilor.

De ce spirala tăcerii funcționează mai degrabă pe stânga? Care sunt motivele pentru care electoratul pro-rus nu vrea să își declare votul – rușinea, e un stigmat?

Mai mult e legat de profilul alegătorului de stânga. Alegătorul de stânga la noi este mai în vârstă, cu un nivel socio-economic mai scăzut, un alegător care e mai degrabă suspicios la proceduri care nu-i sunt cunoscute, cum sunt și sondajele.

Mai e și o oarecare stigmatizare, pentru că, existând o discrepanță de vârstă, când un partid domină în rândul electoratului compus din persoane în vârstă și altul domină în rândul electoratului tânăr, e cumva aici și un conflict între generații și atunci putem admite un oarecare stigmat.

E supralicitată repartizarea geopolitică a electoratului?

Da, absolut. La noi, probabil și în România, e o mare exagerare, cum împărțim partidele în stânga și dreapta.

Aici se suprapune practic perfect și vectorul extern, adică partidele de stânga optează de regulă pentru relații mai apropiate cu Estul, cele de dreapta, cu Vestul, se ajunsese în anumite perioade când la noi se făcea mai multă geopolitică decât politică.

Acest lucru se erodează încet, încet, pe fundalul multor dezamăgiri. La ultimele alegeri, a prins mai mult în discursul politic lupta cu corupția decât integrarea europeană sau, dimpotrivă, direcția Est. Oricum, rămâne în exces folosit în scopul de a motiva alegătorul să voteze într-un fel sau altul.

Temele geopolitice au fost folosite cap de afiș de Dodon și Voronin. Maia Sandu, PAS au încercat chiar să evite tema, să vorbească despre anticorupție.

Nu este pentru prima dată. În 2001, Partidul Comuniștilor luase guvernarea, promițând că va opri tancurile NATO. De atunci până astăzi se tot face apel la asemenea motivații, în timp ce PAS a ales strategia care s-a dovedit reușită și la prezidențiale: nu a vorbit despre geopolitică, ci a vorbit despre furturi, despre hoți și despre corupție.

Și a mers foarte bine, știți cum se spune: poți minți un om mereu, un popor o singură dată, dar nu poți minți un întreg popor de multe ori. Cam așa se întâmplă la noi cu geopolitica electorală.

Apelul la lupte cu hoții și corupția a asigura victoria, nu geopolitica.

Citiți articolul integral AICI

Vă mai recomandăm