Spectrul suspiciunilor

Observatorii mai analizează ascensiunea dreptei populiste în Franţa şi alte ţări europene, precum şi eşecul conferinţei siriene de la Geneva. Die Welt de la Berlin scoate în evidenţă modul în care dictatorul de la Damasc, „Assad, profită de pe urma insuccesului convorbirilor de pace”. Din nefericire, e vorba, potrivit aceluiaşi ziar, de un fiasco în urma căruia „muritul continuă”.

De ce? Pentru că dictatorul Bashir el Assad” mizează pe o soluţionare militară a conflictului. Prezenţa la Geneva a lacheilor săi s-a datorat încercării lui Assad de a se prezenta în postura unuia care ar căuta chipurile o rezolvare politică a conflictului”. Care, până acum, s-a soldat „cu aproximativ 140.000 de morţi, un bilanţ riscând să se agraveze şi în continuare în ritm accelerat”.

Concluzia cotidianului berlinez e clară: „Diplomaţia a naufragiat definitiv la Geneva”. Iar problema unei intervenţii militare se pune din nou.

Din nou s-a iţit şi „spectrul neîncrederii”, de această dată însă nu doar al suspiciunilor mutuale nutrite de taberele angrenate în conflictul sirian, ci şi al celor din sânul alianţei guvernamentale germane, după cum relevă acelaşi cotidian.

După demisia din guvernul federal a fostului ministru de interne, creştin-socialul bavarez Hans-Peter Friedrich, colegii săi de partid şi creştin-democraţii Angelei Merkel s-au arătat extrem de iritaţi de şeful grupului parlamentar social-democrat Thomas Oppermann.

Conservatorii i-au cerut lui Oppermann să demisioneze şi el, întrucât fusese cel care a semănat discordia în coaliţie, de vreme ce a dat în vileag divulgarea, în octombrie trecut, de către Friedrich, a suspiciunilor de implicare într-o afacere de pornografie infantilă, planând asupra deputatului social-democrat Edathy.

Friedrich îşi motivase demersul prin faptul că nu ştia că se va deschide o anchetă penală. Ar fi vrut, în plus, să-i scutească pe viitorii parteneri de coaliţie social-democraţi de suprema penibilitate de a-i oferi lui Edathy un portofoliu ministerial, înainte de a-i ajunge din urmă scandalul pornografic.

În ce-l priveşte pe Oppermann, lui i se reproşează nu doar trădarea colegului său bavarez, ci, după cum scoate în evidenţă Neue Osnabrücker Zeitung, şi un apel telefonic la şeful poliţiei federale, căruia politicianul i-a cerut să-i confirme deschiderea dosarului de urmărie penală împotriva lui Edathy. Acest apel ar putea „să-l dea gata pe Oppermann”, crede ziarul din Osnabrück.

Süddeutsche Zeitung, un ziar de stânga, trimite la proliferarea unor teorii ale conspiraţiei alimentate de faptul că, înainte de a deveni obiectul unei anchete, Edathy acumulase merite importante ca şef al Comisiei de Anchetă Parlamentară a crimelor neonaziste comise de grupul NSU. Încât unii ţin să acrediteze ideea că Edathy ar fi devenit mai nou victima unei vindicte. Acelaşi ziar din München anunţă că Edathy s-ar simţi „persecutat pe nedrept”, întrucât n-ar fi dispus „niciodată de pornografie infantilă, ci doar de materiale legale”.

Nu e clar, în acest caz, de ce şi-a dat brusc demisia din Bundestag „din motive de sănătate” şi de ce anchetatorii au găsit în cursul percheziţiei de la domiciliul său un singur computer intact şi altele, dimpreună cu hard-discurile lor, distruse. Cine anume l-a prevenit, dacă l-a prevenit, înainte ca percheziţia să aibă loc?

Fapt este că atmosfera din coaliţia guvernamentală berlineză s-a deteriorat „perceptibil după plecarea din guvern a unui justiţiar ca Friedrich, care plăteşte pentru un act de solidaritate bine intenţionat, dar prost gândit”, după cum relevă Frankfurter Allgremeine Zeitung. Iar alţi analişti cred chiar că alianţa guvernamentală e zguduită de o veritabilă criză. Pe care însă, probabil, coaliţia o va depăşi, de vreme ce nu se prea găsesc observatori care să prevadă proxima ei rupere.