1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Solidaritate cu o jurnalistă amenințată

Petre M. Iancu
1 februarie 2022

În Franța Ophélie Meunier, de 34 de ani, s-a văzut nevoită să se lase pusă sub protecția poliției.

https://p.dw.com/p/46MBf
Ophelie Meunier
Imagine: Jerome Domine/abaca/picture alliance

”Vina” ei? A realizat pentru emisiunea TV ”Zone interdite” un documentar despre islamul radical la Roubaix, la două - trei ore de Paris. Islamiști radicali i-au lansat și unui colaborator, Amine Elbahi, care apare în reportaj, amenințări cu moartea care l-au alertat și pe ministrul de interne al Franței.

La Roubaix, ca în atâtea alte locuri din Franța, se violează cu impunitate legea. În reportaj se văd magazine de păpuși pentru copii musulmani cu fețele goale. N-au ochi, nas, gură și sprâncene pentru că, potrivit salafismului dominant în zonă, islamul interzice reproducerea de chipuri omenești.

În magazine, ori în proximitatea restaurantelor cu boxe, menite să ascundă femeile de ochii lumii, ființe îmbrăcate și ascunse din cap până în picioare de niqab sau de burcă, ba și fetițe de șase-șapte ani, la fel învăluite și transformate, vai, în oameni invizibili.

Musulman localnic, avocatul Amine Elbahi alarmase prefectura cu privire la o organizație care oferea la Roubaix cursuri coranice sub acoperirea de meditații școlare, subvenționate public.

Pentru că nu și-a tăinuit identitatea în filmul Opheliei Meunier, omul e apostrofat drept ”kufar”, o insultă adresată necredincioșilor și amenințat că i se va tăia beregata. Sau va fi decapitat.

Nu puțini jurnaliști ai presei pariziene și occidentale și unii din candidații la șefia statului francez tac mâlc.

Iar unii, tot mai puțini, se miră că stânga franceză s-a prăbușit în sondaje înaintea alegerilor prezidențiale din Hexagon, în condițiile în care străzi și cartiere, dacă nu și localități întregi ale Franței le par localnicilor că ar fi început să semene cu Afganistanul de după prima lui cucerire de către talibani. Să cădem de acord că nu sunt, neapărat, ca în Afganistanul talibanilor. Dar cât de departe sunt? 

Mă mai întreb: unde sunt jurnaliștii? Unde le e solidaritatea lor cu o colegă trăind de sâmbătă sub imperiul fricii și terorii? Unde e libertatea de exprimare? Libertatea presei? Când se vor mai putea face documentare, în vest, despre islamul radical?