Soferul frumos si merele stricate

Balaurul...

In septembrie 2009 se incheia feeria basmului automobilistic german. Nici opt luni nu durase pana cand doua milioane de cumparatori aveau sa epuizeze fondurile de cinci miliarde Euro puse la bataie de guvernul german pentru a impulsiona piata autohtona de masini. O masura de ajustare conjuncturala de care au profitat nu in ultimul rand si producatorii auto din intreaga lume – in topul primilor 5 clasandu-se si Dacia. Reteta succesului a fost cat se poate de simpla. Se ia un proprietar de automobil cu vechime de minimum noua ani. Se adauga rapiditate in completarea formularelor necesare, 2500 de Euro dati de stat si rabdare cat cuprinde. Dupa aprobarea dosarului s-a si copt masina noua.

Cifrele sunt impresionante, mai ales pe fundalul crizei economice din 2009. August: cu 28% mai multe inscrieri decat in anul precedent. Iulie: cu 30% mai multe inscrieri decat in 2008. Iunie: 40% crestere fata de un an in urma. Germania a inregistrat in 2009 in total 2.675.000 de inscrieri de autovehicule noi. Este evident asadar ca prima de casare a impulsionat cererea interna germana si a asigurat nu numai supravietuirea industriei, ci chiar profituri de invidiat. Patronatele germane au laudat interventia statului, afirmand in repetate randuri ca Rabla a fost cel mai bun lucru ce li s-ar fi putut intampla in acele vremuri tulburi.

...si celelalte capete

Odata cu epuizarea galbinilor din comoara guvernamentala insa, industria a inceput brusc sa duca dorul asaltului din showroom-uri. Cererea interna a scazut in Germania din cauza lipsei stimulilor din directia Berlin. Iar previziunile pentru 2010 nu sunt deloc feerice. Estimarile specialistilor prevad o scadere a vanzarilor de masini noi cu 1.000.000 de unitati fata de 2009. Motivul este la fel de simplu precum reteta succesului Rablei: Din cauza subventiilor acordate, foarte multi cumparatori au decis sa devanseze planul de achizitionare a unui autovehicul din 2010 in 2009. Normal, doar era super oferta ca pe vremurile „credit doar cu buletinul”. Un sondaj efectuat de Asociatia Dealer-ilor germani de Automobile arata ca 45% dintre cumparatorii de masini noi in 2009 (circa 900.000 de clienti) au recunoscut ca, de fapt, doreau sa-si schimbe autovehiculul abia in 2010.

Unii obervatori traduc aceste previziuni in posibila desfiintare a 90.000 de locuri de munca in industria auto germana. Daca pornim de la scaderea pietei cu 900.000 de exemplare vandute si luam in considerare ca un dealer trebuie sa vanda in medie 120 de unitati pentru a supravietui atunci Germania ar putea fi martorul inchiderii a 7500 de unitati de comercializare. Dar pentru clienti, norii negri ce se abat asupra industriei aduc vesti bune: inceputul unui razboi al preturilor cu discount-uri considerabile.

File de poveste

Nu a fost neaparat o surpriza faptul ca titlul Masina Anului 2009 a fost decernat modelului Polo de la Volkswagen. In fond, masina mica iese castigatoare la aproape orice comparatie. Dar in Germania titlul i-ar fi revenit de drept de fapt masinii casate, care prin natura ei este condamnata la o uitare cel putin nedreapta. Se pune pe buna dreptate intrebarea: „Cine erau si ce reprezentau acele doua milioane de masini germane casate?”

Intentia guvernului german de a innoi parcul auto scapand strazile si autostrazile tarii de „rable” va declansa, daca nu a facut-o deja, un val de efecte indoielnice.

Luand ca standard anul 2000, care corespunde vechimii minime a autovehiculului bun de casat, descoperim ca, inca de pe atunci, airbag-urile frontale si laterale devenisera standard la majoritatea producatorilor. Sistemul ABS era deja o constanta, iar consortiul Euro NCAP efectua de trei ani teste de impact si introdusese sistemul de clasificare de pana la cinci stele. Cu alte cuvinte, foarte multe masini duse la casat nu erau nici pe departe rable.

Ar fi fost perfecte, de exemplu, pentru soferii incepatori. Sau pentru oameni care poseda un model mult mai vechi si care nici cu prima de casare de 2500 Euro nu si-ar fi permis o masina noua. Dar in situatia post-rabla se pare ca vor trebui sa le pastreze si mai multa vreme, pentru ca masinile second-hand bune si la preturi convenabile au ajuns in coltii fiarei care inghite tabla.

Intr-un reportaj televizat la postul public german, un angajat de la „fiare vechi” mai ca era in pragul plansului uitandu-se la masinile in stare perfecta de functionare pe care trebuia sa le distruga conform legii. In imagine se vedea in spatele sau un grup de cinci Smart-uri. Pe bordul unuia dintre ele, proprietara lasase un trandafir rosu in semn de adio. „Sincer, as lua eu macar unul”, spunea angajatul in microfon. „Merg toate fara problema, acum puteti iesi cu ele pe strada. Din pacate e legea asta care imi interzice”. Dar Rabla avea sa faca victime si in randul seniorilor, nu numai in sectorul second-hand.

Falcile monstrului au inghitit in Germania 170 de Broscute, 138 de Austin Mini de prin anii '50-'70, 76 de 2CV si 335 de Trabant-uri. Adevarate crime au fost si casarea a cateva Porsche 914, Opel Kapitan si Ford Taunus. Bineinteles ca statistica nu spune cat de bine functionau acele masini, dar ii vine greu cuiva sa creada ca neamtul, constient de fiecare Euro din buzunarul sau, ar tine un „imobil pe roti” care sa-l coste impozit si asigurare. Sute de masini de epoca au disparut astfel definitiv de pe fata pamantului.

Si mai tragica este poate curmarea din fasa a unui destin promitator de automobil de epoca pentru alte modele precum VW Corrado sau Saab 900. Ar fi putut deveni si ele peste cativa ani obiecte de colectie. Dar multumita Rablei nu o vor mai face. Si tot multumita ei, oameni care ar fi dorit poate sa se apuce de colectionat vor fi nevoiti sa amane acest hobby din lipsa de modele mai ieftine care sa trezeasca apetitul viitorului pasionat.

O intreaga epoca a fost stearsa in decurs de doar opt luni. Uitate vor fi amintirile acelea pretioase ale „primei mele masini”. Duse sunt vremurile in care masina dadea conceptului de independenta o cu totul alta insemnatate. Sau momentele in care, copil fiind pe bancheta din spate a masinii parintilor, aparea iminenta intrebare „Da' noi cand ajungem?”. Nimeni nu poate afirma ca programul german Rabla nu a avut efecte economice pozitive in 2009. Dar mai presus de toate, Rabla este expresia societatii contemporane guvernata de „aruncatul la gunoi” si dependenta de un consum nemotivat intotdeauna de factori rationali.

Autor: Laurentiu Diaconu-Colintineanu
Redactor: Robert Schwartz