Socialiştii francezi în derivă

Cu o zi înaintea votului, socialiştii sunt mai dezbinaţi ca oricând. „Socialiştii au înnebunit!” scria la începutul săptămânii „Le Figaro” referindu-se la luptele aprige pentru putere care slăbesc şi dezbină partidul. Socialiştii sunt împărţiţi la ora actuală în cel puţin două tabere. După ce Segolene Royal părea a deţine cele mai bune şanse de a deveni succesoarea liderului socialist Francois Hollande - totodată fostul ei partener de viaţă, care se retrage de la cârma partidului după 11 ani de mandat - situaţia s-a schimbat radical în ultimele zile. Luni primarul Parisului, Bertrand Delanoe a lansat un apel socialiştilor să se pronunţe joi în favoarea altei candidate, Martine Aubry, fost ministru francez al muncii, în prezent primar al oraşului Lille. El şi-a motivat intervenţia precizând: „În joc e identitatea Partidului socialist”. Nu puţini bănuiesc că motivul pentru renunţarea la o proprie candidatură a primarului capitalei franceze, Bertrand Delanoe este acela de a intenţiona să candideze la următoarele alegeri prezidenţiale din 2012, după toate probabilităţile contra lui Nicolas Sarkozy. În paranteză fie spus, se pare că şi şeful Fondului Monetar Internaţional, Dominique Strauss-Kahn nutreşte ambiţii prezidenţiale.

Primarul şi alţi membri de frunte ai partidului o acuză pe Segolene Royal, cea care cu aprox. un an şi jumătate în urmă a obţinut un rezultat neaşteptat de bun în confruntarea cu viitorul preşedinte Sarkozy, că e mânată doar de propriul ei ego. Fostul ministru al culturii, Jack Lang îi mai reproşează şi că ar vrea să transforme partidul după model american. Partidul ar trebui să urmărească un ideal şi nu să se orienteze în funcţie de persoane, mai explică el. Segolene Royal însăşi admite că s-a format un „front anti Segolene” şi e conştientă de faptul că şansele ei de a fi aleasă în fruntea socialiştilor francezi au scăzut. Dar, a mai spus ea, „nu ar fi prima dată că personalităţile partidului ignoră voinţa bazei”.

În ceea ce o priveşte pe Martine Aubry, aceasta pare a avea şanse bune de a se impune în faţa Segolenei Royal, dar aproape nici unele pentru a câştiga alegerile prezidenţiale din 2012. Lucru valabil şi pentru cel de-al treilea candidat aflat în cursa pentru şefia partidului socialist francez, Benoit Hamon, deputat european.

Cert este că dacă Royal nu va deveni şefa formaţiunii socialiste franceze, partidul va pierde poate cea mai carismatică personalitate a sa. Potrivit experţilor e de aşteptat ca Segolene Royal să-şi înfiinţeze chiar un nu partid, ceea ce va slăbi şi mai mult poziţia socialiştilor la viitoarele alegeri.