Sinistrații din Valea Ahrului şi venirea iernii | Germania | DW | 11.10.2021
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Germania

Sinistrații din Valea Ahrului şi venirea iernii

Pe Valea Ahrului, afluent al Rinului, regiune puternic afectată de inundațiile din vară, iarna bate la uşă. Și, odată cu apropierea frigului, grijile se înmulţesc.

Preşedintele federal Frank-Walter Steinmeier a vizitat regiunea sinistrată pentru a-şi face o imagine despre dimensiunile catastrofei.

Preşedintele federal Frank-Walter Steinmeier a vizitat regiunea sinistrată pentru a-şi face o imagine despre dimensiunile catastrofei.

Când Bernd Hülkenberg iese noaptea din casa lui afectată de inundații și se uită spre Ahr, nu zărește decât puține luminițe în casele de pe celălalt mal. La trei luni de la dezastrul provocat de inundații, mulți dintre locuitorii din Bad Neuenahr-Ahrweiler care, ca și Hülkenberg, locuiesc la o aruncătură de băț de râu, încă își duc traiul pe alte meleaguri. Cei mai mulți dintre ei au plecat să stea la prieteni. ”Toți oamenii au dispărut, noaptea aici domnește o liniște mormântală, înspăimântătoare”, spune el.

Toți locuitorii din regiunea inundată de Râul Ahr, care în prezent își croiește drum fără nici un fel de amenințare prin micul oraș din Renania-Palatinat, au trăit propria lor experiență traumatizantă la inundații.

Hülkenberg, muzician amator, tocmai asculta muzică clasică în pivnița sa (preferatele sale sunt compozițiile lui Ceaikovski, Mahler și Bach), când deodată a auzit un zgomot puternic. Hülkenberg a deschis ușa pivniței și în câteva secunde apa i-a ajuns până la gât.

Bernd Hülkenberg

Bernd Hülkenberg

Pe beznă, din cauză că picase curentul electric, cuprins de panică, pensionarul a urcat în fugă pe scări. A căzut în timp ce apa se îndrepta spre el de la parter. În cinci minute, apa din sufragerie și bucătărie a atins 1,80 metri. Hülkenberg abia a reușit să ajungă la primul etaj. Mult iubita sa Paula, o cățelușă chihuahua de 12 ani, nu a supraviețuit inundației. ”Acesta a fost marea tristețe, că nu mi-am putut salva câinele. Mă tot întindeam după ea în apă, dar în întuneric nu vedeam nimic”…

Apă caldă poate la sfârșitul anului

Astăzi, Bernd Hülkenberg trăiește într-o permanentă reconstrucție. Repoziționează, zi de zi, cele cinci ventilatoare destinate combaterii umidității de 70 la sută din casa sa. Răzuiește cu diverse scule mucegaiul care continuă să reapară, îndepărtează tencuiala. Hülkenberg doarme acum sub acoperiș, unde mai are un cuptor cu microunde, un aparat de cafea și un mic frigider pe care l-a primit în dar.

Mutatul nu intră în discuție pentru pensionar, care locuiește în districtul Bachem de 32 de ani și șase luni, după cum el însuși, aproape cu solemnitate, ține să precizeze. După aproape 6 luni, omul s-a resemnat cu dușurile reci, obicei întrerupt doar o dată pe săptămână, când merge la un prieten pentru a face un duș cald. Dacă totul merge bine, i-au spus muncitorii și electricianul, Hülkenberg va avea din nou apă caldă la sfârșitul lui decembrie, începutul lui ianuarie. Un licăr de speranță.

Orice ajutor este binevenit pentru la iarnă

Orice ajutor este binevenit pentru la iarnă

Până atunci, se încălzește cu un calorifer electric, pe care însă nu-l poate da pe nivel maxim. Pentru că nu mai există aprovizionare cu gaz, toată lumea din regiune se încălzește pe bază de energie electrică. ”Nu poți să pui prea multă presiune pe liniile electrice. Dacă 20 de persoane pornesc simultan aparatele de încălzit, ne sar siguranțele. Va fi o iarnă grea”, spune Hülkenberg. ”Obiectivul meu este să mă întorc pe canapeaua din sufrageria mea peste un an”, mai spune el.

Îngrijorări mari înainte de venirea iernii

Trei străzi au căzut victime ale inundațiilor din Bachem, mai precis 100 de gospodării. Două persoane și-au pierdut viața în viituri. De atunci, oamenii de aici vorbesc adesea despre ”ăia de sus” și ”ăia de jos”, adică ”norocoșii” și ”victimele inundațiilor”.

Ulrich Stieber, șeful districtului, locuiește la etaj, casa lui fiind cu câțiva metri mai sus decât cea a lui Hülkenberg. Cu toate acestea, în noaptea inundației, a ieșit pentru a-i scoate din apă pe părinții unui prieten. Aproape că a plătit cu viața acest gest. De atunci, Stieber, la fel ca mulți alții, abia dacă mai poate dormi și urmează un tratament psihologic.

Ulrich Stieber

Ulrich Stieber

Inundațiile l-au măturat pe o distanță de un kilometru și jumătate pe Stieber, care cu ultimele puteri s-a agățat de un stâlp de iluminat. Trunchiuri de copaci treceau în viteză pe lângă el. Omul a încercat să se ferească de mașini cu mâna goală. O barcă de salvare a pompierilor, aflată la doar cinci metri distanță, nu l-a putut ajuta, fiind nevoită să plece mai departe pentru a nu fi smulsă la rândul ei de ape. Stieber a fost azvârlit de ape dincolo de drumul principal, supraviețuind după ce s-a oprit într-o pompă de carburant a unei benzinării. 

Însă următoarea încercare bate la ușă, căci ușor dar sigur se lasă frigul peste regiune. ”Oamenii sunt îngrijorați de aprovizionarea cu gaze. Probabil că va trebui să cumpărăm mai multe radiatoare, aeroterme și rezervoare de gaz lichid pentru a trece de următoarele câteva luni”, spune Stieber. ”Găsim noi soluții”, spune acesta.

Uscătoarele și încălzitoarele sunt esențiale

Există soluții mai cu seamă în cel mai mare cort de materiale de construcții din regiune, la Walporzheim, mare cât o jumătate de teren de fotbal. Omul pe care toată lumea de aici îl numește ”Kaiser”, în calitate de organizator șef, controlează toate materialele de care au nevoie locuitorii afectați de inundații și care pot fi împrumutate pentru câteva zile sau săptămâni: ciocane, mașini de uscat, etc. 

Thomas Pütz, împăratul materialelor de construcţii atât de necesare în regiune

Thomas Pütz, "împăratul" materialelor de construcţii atât de necesare în regiune

”Kaiserul” este unul dintre numeroșii voluntari fără de care reconstrucția regiunii ar fi de neconceput. În cortul cu materiale de construcție, care este finanțat doar din donații și care este deschis în fiecare zi, muncesc 25 de persoane. Au venit ajutoare chiar și din Elveția și Austria. Purtând veste galbene, ajutoarele îi consiliază pe sinistrați în domeniul electricității, distribuie șurubelnițe electrice, cizme de cauciuc și roabe și nu uită să le ofere copiilor câte o jucărie de pluș.

THW construiește poduri temporare

Fondurile pentru reconstrucția așa-numitei infrastructuri critice provin de la Agenția Federală pentru Ajutor Tehnic (THW) – organizația germană de apărare civilă și ajutor în caz de dezastre. Camioanele de culoare albastru închis ale THW au fost o prezență permanentă pe străzile din Bad Neuenahr-Ahrweiler timp de câteva săptămâni. 

Lista de priorități a THW cuprinde salvarea oamenilor, salvarea bunurilor materiale și, în final, repararea infrastructurii critice. O echipă de ajutoare pompează în prezent apa dintr-o conductă de apă inundată pentru a putea continua lucrările la un pod afectat de inundații. Organizația a construit în scurt timp 21 de poduri temporare. 

Purtătorul de cuvânt al THW, Stefan Zeitz, lângă unul dintre camioanele agenţiei

Purtătorul de cuvânt al THW, Stefan Zeitz, lângă unul dintre camioanele agenţiei

Regiunea afectată de inundații din Renania-Palatinat se află în continuare într-o stare de dezastru de nivel 5 iar THW lucrează zi de zi într-o zonă de operațiuni de aproape 60 de kilometri lungime. ”De fapt, cea mai mare problemă este că oamenii de aici nu-și vor putea încălzi locuințele. Toată lumea trebuie să muncească din greu pentru ca alimentarea cu gaz să funcționeze din nou până la venirea iernii”.  

Ajutoare pentru reconstrucție

”Ajutor de reconstrucție pentru gospodării private și companii din industria imobiliară” este numele proiectului în limba birocratică germană, dar pe care mulți oameni din regiunea inundată îl pun sub semnul întrebării. Cei care reușesc să completeze corect formularul vor primi bani din fondul de finanțare de 30 de miliarde de euro  - ”Ajutor pentru reconstrucție 2021” - pe care guvernul federal și cel al landurilor l-au creat pentru regiunea inundată.

Cei care nu reușesc pot spera la sprijin din partea unor persoane precum Myriam Kemp, consultant al Crucii Roșii Germane (DRK) pentru proiectul ”Perspective după inundații”. Kemp a explicat: ”Există încă multe persoane care abia acum află ce fonduri pot fi solicitate. Iar alții nu pot face față singuri acestui monstru birocratic”. 

Kemp se ocupă în principal de migranți și de persoane în vârstă iar într-un timp foarte scurt a devenit o expertă absolută în ceea ce privește formularele de solicitare a ajutoarelor. Aceleași probleme apar din nou și din nou: ”Mulți oameni se simt inconfortabil să ceară ajutor și fac acest pas doar atunci când sunt la capătul puterilor. Unii dintre ei nu au o adresă de e-mail, nu sunt familiarizați cu tehnologia digitală, s-ar putea să nu vorbească germana foarte bine. Astfel au ratat deja câteva termene limită pentru a primi banii”. 

Angajata DRK sună uneori la ușa persoanelor în cauză și spune că a observat că nevoile s-au schimbat în ultimele săptămâni. Cele mai solicitate sunt acum hainele călduroase. ”Oamenii cer acum aparate de încălzit, obiecte care până acum trei săptămâni nu erau în centrul atenției”. 

Totodată, Myriam Kemp îi trimite pe cei afectați de inundații la psihoterapeuți voluntari, atunci când aude că oamenii nu pot dormi sau că pur și simplu se sperie atunci când începe să plouă. ”Dacă reconstrucția regiunii inundate este un maraton de 42 de kilometri, atunci Germania încă nu a parcurs o distanță prea mare. Pentru că ne-au slăbit puterile am putea crede că am ajuns la kilometrul 32, însă în realitatea suntem poate la kilometrul 10. Suntem încă la început și nu știm ce ne așteaptă”.