Se balcanizează Uniunea Europeană?

„Balcanizarea Uniunii Europene” se intitulează articolul de fond publicat în cotidianul DIE WELT sub semnătura lui Ulrich Claus.

Grecia arde din nou. La începutul acestei ierni însă nu pădurile de pe coastă au luat foc cum s-a întîmplat în vara anului 2007. Focul s-a răspîndit pe străzile din centrul marilor oraşe, aprins de demonstranţi.

Oricît de incongruente ar părea la prima vedere cele două imagini – consideră autorul articolului - ele au o cauză aproape identică: o ordine statală intrată în derivă, parţial prăbuşită,criminalitate organizată, dezorganizare, absenţa unei coeziuni sociale. Aşa încît se pare că grecii nu sunt todeauna doar victimele unor catastrofe naturale, incendiile de păduri, nepermisa întîrziere în distribuirea ajutoarelor destinate sinistraţilor, fiind datorate şi unor erori , vicii şi metehne umane.

Ceea ce se întîmplă acum echivalează cu autoaprinderea unei ordini care are toate atributele unui stat impotent, avarie care pune Grecia în aproximativ aceeaşi lumină cu fostele ţări comuniste din regiune, aflate într-un proces de tranziţie. Argumentele analogiei sunt enunţate în cuprinsul articolului:nepotismul, o corupţie generalizată,o sistematică părăginire socială şi politică – pe scurt, o simptomatologie care accentuează flagrant discrepanţele între Nord şi Sud în spaţiul comunitar.

Faptul că în această situaţie se pot afla atît vechi cît şi noi state membre ale Uniunii Europene nu a prea fost băgat în seamă sau – nu a fost enunţat cu voce tare - crede Ulrich Claus.

Mai grav este că tocmai ţările cu cele mai ineficiente ordini statale au beneficiat de cele mai consistente subvenţii europene. Cu cele 5,4 miliarde de euro pompate în 2008 de Bruxelles, Grecia se situează în fruntea listei beneficiarilor.

Grăitoare pentru lipsa de onestitate politică este şi trucarea bugetului prin care Grecia a izbutit în 2004 să se strecoare în zona monetară Euro.

Ne putem aştepta ca pe termen lung, în zona de sud est a Europei (cu referire directă la Bulgaria, România,la statele rezultate de pe urma destrămării fostei Jugoslavii dar –şi la sudul Italiei) să apară „forme de avarie împotriva cărora instrumentele obişnuite ale politicii europene de dezvoltare să nu mai fie apte de a interveni.

În atari condiţii problematică devine şi primirea de alte noi state în Uniunea Europeană.

Si fiindcă deja în cazul unor vechi membri ai Uniunii obişnuitele mecansime de instituire a ordinii de către Bruxelles s-au cam tocit, fiindcă acum Grecia demonstrează că nici o îndelungată apartenenţă la Uniunea Europeană nu poate veni de hac unor anumite forme de degenerescenţă, o primă concluzie la care ajunge autorul articolului este următoarea: Europa ar avea nevoie de noi forme de asociere, de felul celora aflate acum în discuţie privind Turcia.

A doua concluzie vizează posibilitatea instituirii unei aşa zise carantine în care, sub strictă observaţie, statele aflate în derivă să fie readuse la standardele europene.

A treia concluzie a articolului ar fi consecinţa neaplicării primelor două recomandări , riscul fiind ca Uniunea Europeană în loc să europenizeze Balcanii să fie ea balcanizată.