Scutul şi obiecţiile

Şi chiar şi politicienii germani avertizează faţă de amplasarea scutului, respectiv faţă de reşuta în războiul rece. Asemenea obiecţii nu pot fi înţelese la Washinton.

In cauză sunt 54 de rachete antirachtă şi un radar. Primele ar urma să fie amplasate în Polonia, cel din urmă în Cehia. Acest scut balistisc ar urma să apere America şi ţările europene de atacuri cu rachete cu rază lungă de acţiune provenind bunăoară din Iran. Deşi rachetele americane nu sunt dotate cu ogive de vreun fel, convenţionale, sau nucleare, iar scopul lor este pur defensiv, aceste arme fiind destinate interceptării şi distrugerii prin coliziune, la mare înălţime, a rachetelor agresoare, Rusia nici nu vrea să audă de ele. Virulenţa criticilor formulate în context de oficialii ruşi la adresa Americii a atins cote fără precedent.

Reacţia Moscovei

Preşedintele Putin a declarat de pildă că „experţii noştri militari nu cred că sistemele antirachetă, care ar urma să fie staţionate în statele esteuropene se îndreaptă împotriva ameninţărilor din Iran sau din partea cine ştie căror terorişti”. Posedă „teroriştii arme balistice?”, a mai întrebat liderul de la Kremlin, care a adăugat că „traiectoria unor rachete lansate de pe teritoriul iranian nu e nici ea un secret. In plus Iranul nu posedă rachete balistice, avînd doar rachete cu rază medie de acţiune, de la 2.000 la 2.400 de km”. Ruşii au anunţat că-şi vor moderniza la rîndul lor arsenalul astgfel încît rachetele proprii să străungă fără probleme scutul american.

Poziţia Washingtonului

De celalată parte, oficialităţile din Washington se arată surprinse de vehemenţa rezistenţei iscate de intenţia edificării sistemului. SUA subliniază în context că minisculul scut, alcătuit din cîteva zeci de rachete, n-are cum să facă faţă sutelor de rachete ruseşti, net superioare celor americane. Că nu acestea sunt ţinta celor americane a reliefat în repetate rînduri şi secretara departamentului de stat american, Condoleezza Rice. Potrivit ei, „trăim într-o lume în care Rusia şi SUA întreţin relaţii de lucru bune, în care, după cum cred, prea puţini ar avea ideea de a se gîndi la o dispută nucleară între America şi Rusia. Pe ce bază să aibă ea loc? Pe ce temei politic?”, s-a mai întrebat şefa diplomaţiei americane, respingînd fără echivoc ipoteza lansată de Moscova.

Dacă autorităţile americane nu se aşteaptă la o agresiune rusească, la Washington se anticipează în schimb eventualitatea unui atac islamist, în special din partea Iranului. Or, întru contracararea unui atare atac, poziţia strategic optimă o oferă tocmai Polonia, relevă experţii militari americani. Intrucît rachetele agresoare trebuie interceptate la mare înălţime, baza lor nu e bine să se afle prea aproape de rampele de lansare inamice. Din acest motiv, amplasarea scutului într-o ţară precum Turcia n-ar avea pur şi simplu vreun sens.

Că iranienii nu dispun pe moment de rachete cu rază lungă de acţiune, nu poate fi, din unghiul SUA, un argument consistent, devreme ce nimic nu-i împiedică să şi le procure în viitor. Incît se pune problema cauzelor reale ale masivului protest rusesc şi ale obiecţiilor ridicate de unii vesteuropeni.

Cauzele protestelor

Cei din urmă se arată alarmaţi de un posibil şantaj energetic rusesc şi animaţi de antipatii faţă de lumea nouă, sau cel puţin faţă de actuala administraţie din Washington. Iar Kremlinul are un puternic mobil intern de a instiga împotriva occidentului.

Că în aceste condiţii criticile cu privire la scutul american se lovesc de lipsa de înţelegere a autorităţilor SUA, e de la sine înţeles. Cu atît mai mult cu cît şeful autorităţii de resort americane a informat în repetate rînduri atît Rusia cît şi alianţa nordatlantică, în privinţa însuşirilor concrete ale scutului, reducînd la absurd şi derizoriu pretenţia existenţei unei intenţii ofensive la adresa Moscovei. De altfel, e cît se poate de normal ca statele NATO să încheie acorduri bilaterale şi în afara alianţei nordatlantice. Un asemenea tratat a fost semnat bunăoară de americani şi canadieni.

In ce priveşte afirmaţia rusească potrivit căreia presupusa traiectorie a unor rachete iraniene ar face inoperant scutul american, nici această obiecţie nu e cîtuşi de puţin serioasă, dacă dăm crezare afirmaţiilor experţilor occidentali. Încît adevărata cauză a protestelor ruseşti trebuie căutată mai degrabă în comandamentele politice interne şi externe ale regimului Putin, decît în scutul propriu-zis ori zona instalării lui.