Scrutinul, stânga germană și UE față cu Rusia | Germania | DW | 14.09.2020
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Opinie

Scrutinul, stânga germană și UE față cu Rusia

Derulat în cel mai populat land german, scrutinul local renan s-a soldat cu o victorie verde și una părelnică a CDU, lăsând SPD în ofsaid. Problemele țării, ale UE și ale fostei URSS rămân însă departe de o rezolvare.

Ecologiştii germani, bucuroşi de rezultatul obţinut la alegerile locale din landul Renania de Nord-Vestfalia (Imago Images/E. Bopp)

Ecologiştii germani, bucuroşi de rezultatul obţinut la alegerile locale din landul Renania de Nord-Vestfalia

În fața Rusiei și Bielorusiei lui Putin și Lukașenko stă NATO. Apoi ar mai fi UE. Iar în UE, primus inter pares e Germania. Contează, prin urmare, cum gândesc politic nemții. 

Or, germanii, s-a spus, alcătuiesc un popor anxios. Așa se explică, poate, ecourile politice germane ale unei curioase globalizări. În cel mai puternic land german a prevalat, la urne, o anumită formă de angoasă. Cea stârnită de globala narațiune ecologică, potrivit căreia lumea ar fi pe sfârșite, dacă nu se iau măsuri draconice de redresare, implicând, la rigoare, punerea pe butuci a economiei de piață. Ceea ce ar arunca în aer lumea liberă așa cum o știm, bazată pe drepturi inalienabile, între care și dreptul la proprietate.

Plebiscitul renan și rezultatele lui

Prin tradiție, alegerile locale renane funcționează ”ca un soi de referendum”, oglindind starea de spirit a poporului german, după cum reliefa un experimentat tovarăș social-democrat, citat recent de publicația Cicero. Nu există niciun motiv să nu-i dăm crezare lui Franz Müntefering. Or, verdictul fostului demnitar german e necruțător, după aceste alegeri, pentru partidul lui. Căci Renania de Nord-Vestfalia e, cum s-a spus, patria social-democrației. Iar Partidul Social-Democrat a înregistrat în propria sa patrie cel mai anemic scor din istorie. 

Cu doar 24 la sută din voturi, SPD a luat-o pe coajă rău. A pierdut acasă, pe teren propriu 7-8 procente , după reorientarea formațiunii spre stânga radicală și ecologism militant, odată cu accesul la cârma grupării a cuplului Borjans-Eskens. Borjans a edulcorat totuși înfrângerea, alinându-se cu cea și mai severă suferită la europene, când SPD n-a luat decât 19 la sută. 

Politicianul n-ar fi ce e dacă nu s-ar consola ușor. Realitatea este că, o dată în plus, alegătorii au preferat originalele. Pentru opțiuni comuniste, aveau la dispoziție Partidul Die Linke/Stânga, care a luat sub 4%. Iar pentru defulat frici iraționale asociate mediului ambiant, pe verzi. Cei din urmă sunt, de altfel, marii câștigători ai pariurilor locale de la 13 septembrie. În care ecologiștii și-au adjudecat 20 la sută din sufragii, cu opt mai mult decât la scrutinul local precedent. La Köln, Bonn și Aachen, ei vor domina consiliile locale. 

În localitățile studențești, ca orașul lui Carol cel Mare, Aachen, ca și la Bonn sau Münster, ecologiștii, vioara întâi la puștime, ar putea da primarul. Totuși, premierul CDU al landului Renania de Nord-Vestfalia, Armin Laschet, s-a bucurat și s-a felicitat călduros, considerând că partidul său ar fi repurtat o izbândă clară, de natură ”să confirme politica sa” (mai relaxată decât ale altor lider de land) în privința restricțiilor în pandemie.

Semnificații germane

Realitatea e alta. Fiindcă, deși CDU a redevenit cel mai puternic partid din land, n-a obținut decât cam 34 % din voturi, cu 3,2 mai puțin decât în 2014. Și actuala șefă a partidului, Kramp-Karrenbauer, s-a felicitat, deși n-ar fi exclus să plângă în pumni, de vreme ce știe că Uniunea Angelei Merkel a obținut în scrutinul renan cel mai prost scor din istoria formațiunii ei. Iar toate astea, în ciuda bonusului pe care, în crize, îl încasează invariabil partidele puterii.   

Rezultă că, deși au abandonat o social-democrație decuplată de baza ei muncitorească și rătăcită, în căutare de noi alegători, pe drumuri colectivist-marxiste, electoratul german și mai ales tinerii lui rămân, în mare măsură, tributari miturilor, ideologiilor și narațiunilor stângii. Doar că preferă versiunile lor globale, moderne și postmoderne. 

În rest, burghezia germană își linge rănile. Clasa de mijloc s-a împărțit. O parte și-a manifestat dezacordul cu CDU în formula Merkel trecând la verzi. Alta a protestat contra alunecării Uniunii spre stânga, prin cele 5% date AfD și cele 5,6 acordate liberalilor clasici.   

Vecinii răsăriteni și fuga de realități

Or, ce sunt opțiunile politice ale stângii, când în rândul ei prevalează ideologiile și iraționalul angoaselor, al fumurilor și visurilor juneții, dacă nu un escapism? E o fugă de realități în măsura în care Germania și lumea liberă au, dincolo de pandemie, alte probleme, reale. 

Poate cea mai acută chestiune pentru Europa condusă de germani, este, după Brexit, riscul disocierii durabile a SUA de vestul Europei, sciziunea continentului și căderea în barbarie a tiraniilor răsăritene. De pildă, cea a Belarus. Aflată la cheremul Rusiei lui Putin, care se teme nesfârșit de-o revoluție, Rusia albă suferă cumplit sub un dictator care crede că se poate salva prin arestarea, închiderea, maltratarea și schingiuirea femeilor revoltatei sale națiuni. 

Aceleași frici determină evoluția situației în alte colțuri ale fostei URSS, alimentând de pildă în Republica Moldova încercările disperate ale protipendadei mafiote, cleptocrate, proruse, postcomuniste, de a se salva și a se perpetua la cârmă prin minciuni și represiuni. 

Și în Republica Moldova s-au ridicat la lupta pentru libertate și o cetate asanată, necoruptă, femei curajoase, precum Maia Sandu. Care a demascat fără menajamente minciuna ”dublei indexări” promovate de Dodon, cu găunoasele lui promisiuni bianuale de majorări de 20%, dar n-a indexat pensia decât cu 1%. Maia Sandu propune o fezabilă majorare a pensiei minime a basarabenilor până la cel puțin 2000 de lei, ca să treacă toți vârstnicii de pragul sărăciei absolute. Banii i-ar lua de la corupții care fură an de an sume fabuloase în euro. Și din investițiile care s-ar face într-o țară izbăvită de corupție.  

Moldova, Belarus și, nu în ultimul rând, Rusia lui Alexei Navalnîi, au enormă nevoie de ajutorul german, de refacerea punților transatlantice și de sancțiuni dure și bine calibrate impuse de SUA, de Berlin, de UE, de țările grupului G7 unor dictatori și regimurilor lor corupte din răsărit. Un asemenea embargo serios le-ar putea slăbi decisiv, dând câștig de cauză valorilor democrației, libertății și statului de drept. Îngroziți de Rusia lui Putin, ca și de eventualitatea unor noi valuri migratoare sunt, de asemenea, mulți est și centraleuropeni. 

Depășirea noilor diviziuni continentale și apropierea celor două jumătăți ale continentului ar contribui substanțial la ușurarea misiunii Germaniei de a edifica o Comunitate unită și eficientă. În acest scop, însă, o bună parte a electoratului german ar trebui să se maturizeze. Și să iasă din iluziile dulci și din frisonul autoflagelator în care se complace în prezent.