Schimbare de paradigmă la cartierul general al NATO

În timp ce Moscova revine la năravuri vechi, occidentul dă nesperate semne de înnoire.

La 19 august, alianţa nordatlantică pare să fi deschis la Bruxelles un nou capitol în istoria ei.

Şocaţi de operaţiunea rusă din Caucaz şi de aparenta amânare la calendele greceşti a retragerii trupelor Moscovei, care au invadat Georgia, oficialii NATO reuniţi în capitala Belgiei s-au arătat hotărâţi să cadă în fine de acord. Şi totodată, să schimbe foaia în relaţiile cu Rusia.

Pentru prima dată de la finele războiului rece încoace, liderii alianţei nord-atlantice au renunţat oficial la poziţia, susţinută în vest aproape unanim, timp de două decenii, potrivit căreia Moscova ar fi pe calea cea bună să devină un partener de încredere al occidentului.

Din păcate însă, în pofida eforturilor secretarului general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, nu s-au putut pune deocamdată capăt disensiunilor din sânul alianţei, cu privire la atitudinea optimă ce-ar trebui să marcheze de acum încolo relaţiile cu Rusia.

Deşi în NATO domneşte consensul în chestiunea cauzelor şi responsabilităţilor pentru conflictul din Caucaz, partea leului din vina pentru declanşarea crizei fiind atribuită clar şi fără echivoc Kremlinului, Germania a împiedicat ruperea totală a contactelor cu Moscova.

Ministrul german de externe, Frank-Walter Steinmeier s-a opus tentativelor americane, britanice şi esteuropene de a se adopta un ton net mai ferm faţă de ruşi. Spre deosebire de baltici, polonezi şi cehi, Berlinul consideră că menţinerea acestor contacte ar fi imperativă, între altele spre a nu se compromite şansele unei ameliorări a situaţiei din Caucaz.

În consecinţă, Consiliul NATO-Rusia n-a fost desfiinţat, ci – soluţie de compromis - i s–a suspendat doar activitatea.

În plus, Germania a obţinut la Bruxelles, ca alianţa să se rezume la reiterarea promisiunii făcute Ucrainei şi Georgiei, la summitul de la Bucureşti, privind posibila lor aderare, într-un viitor incert, la pactul defensiv occidental. Berlinul a blocat solicitările din cadrul alianţei, reclamând accelerarea sensibilă a integrării celor două republici postsovietice, atacate ori ameninţate de ruşi.

În fine, deşi Kremlinul a violat nu doar dreptul internaţional, ci şi-a încălcat flagrant şi angajamentul de a-şi retrage imediat trupele de ocupaţie din Georgia, Consiliul NATO-Rusia ar urma să fie reactivat de îndată ce se va produce zisa repliere.

În ciuda acestei moderaţii occidentale, aflate în crunt răspăr faţă de poziţia consensuală a vestului, potrivit căreia Rusia încearcă să-şi refacă imperiul sovietic, reîmpărţind cu forţa Europa, oficialii ruşi au reacţionat la deciziile NATO cu nedisimulată furie. Alianţa a fost acuzată de sentimente antiruseşti şi de susţinerea unui regim agresiv în Georgia.

În fapt, NATO se află între ciocan şi nicovală. Fiindcă occidentul continuă să fie politic şi energetic dependent de Rusia.