1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Saracia in ochii copiilor

Lavinia Pitu27 noiembrie 2007

La Berlin s-a facut un studiu comparativ, despre cum vad copiii saracia in trei tari: Romania, Bulgaria si Germania. Ideea a apartinut organizatiei Junge Osteuropa Experten, sprijinita de Muzeul Culturilor Europene.

https://p.dw.com/p/CTkR
Imagine: dpa

Ideea acestui studiu comparativ a fost extrem de interesanta, cu atat mai mult cu cat s-a ajuns la concluzia ca perceptia despre saracie si bogatie, venita din partea unor copii, va fi una reala si onesta. Pacat insa ca din punct de vedere stiintific, acest proiect lasa de dorit. De ce? Pentru ca s-a facut comparatia intre eseurile scrise de copiii unor scoli din Zalau, orasul bulgar Kardjali si Berlin. Or, principiul de baza al unui studiu comparativ este de a gasi asemanari sau diferente intre factori comparabili. Copiii din medii sociale diferite, aici o metropola si doua orasele, cu nivel de trai relativ scazut, nu pot avea aceeasi imagine despre bogatie sau saracie. A mai deranjat faptul ca s-a ajuns din nou la obsesia muzicii tiganesti pe fundalul prezentarii generale a Romaniei, cat si la imaginea ca in Romania numai cei care fura, sau fac parte din organizatii mafiote sunt bogati. Cu siguranta, in multe cazuri aceasta afirmatie e adevarata, dar nu putem generaliza, in special in fata unui public interesat sa afle ceva despre Romania.

Ca sa revenim la subiectul cercetarii, copiilor din aceste scoli li s-a cerut sa scrie un eseu despre ce cred ei ca inseamna sa fii sarac, respective bogat. Multi dintre copiii din Bulgaria si Romania au interpretat saracia ca fiind de esenta materiala, spunanad ca atunci cand esti sarac nu ai ce manca, cersesti, sau locuiesti pe strada. Cativa insa au declarat ca esti sarac atunci cand nu ai prieteni. Unii dintre copiii din Zalau au subliniat faptul ca in Romania bogatia se etaleza intr-un mod arogant.

In schimb unii copii germani considera ca esti sarac atunci cand: "poti sa-ti cumperi numai un BMW, in loc de Porsche", sau "colegii saraci au case murdare si se rusineaza cu asta". Pe de alta parte, s-a putut observa ca unii copii din Berlin au de suferit din cauza parintilor care au stare materiala buna, dar lipsesc mult de acasa, cum ar fi cazul unui copil cu ambii parinti medici. Ceea ce a uimit in randul copiilor romani, a fost mentionarea cuvantului "natiune", in contextual bogatiei si faptul ca Romania este cea mai frumoasa tara, care "plange dupa cei care lucreaza in strainatate". Acest fapt ne duce cu gandul la situatia trista a sutelor de copii lasati acasa cu bunicii sau alte rude, in timp ce parintii muncesc in alte tari. De asemenea, dorinta permanenta de a fi "originali", datorita imaginii pe care o au romanii in alte tari, a fost prezenta in aceste eseuri.

Majoritatea copiilor germani s-a dus cu gandul la Africa, atunci cand a fost intrebata de saracie. In Germania, campaniile de sustinere a copiilor din tarile sarace din Africa sunt extrem de active. Cei mai bogati, in viziunea lor, sunt starurile internationale.

Concluzia referitoare la valorile vazute de copii, in saracie si bogatie in aceste tari, exprimata in cuvinte cheie a fost urmatoarea: Romania- familie, natiune, originalitate, Bulgaria- consideratie, regandire, Germania- intre Africa si staruri. Se poate observa ca raspunsurile copiilor din aceste trei tari, oneste si deschise, asa cum era de asteptat, sunt reflectarea mediului social sau cultural in care traiesc.