S-au lenevit germanii?

O privire superficială asupra cifrelor Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică OECD poate duce la o concluzie șocantă: în 2022, americanul mediu a lucrat mai mult de 1800 de ore pe an, în timp ce germanul mediu doar 1340. Analiza atentă relevă însă că germanii nu au devenit leneși, spune Enzo Weber, coordonator de cercetări la Institutul pentru Piața Muncii și Cercetare Ocupațională (IAB), un think-tank aflat în subordinea Agenției Federale pentru Ocuparea Forței de Muncă.

”În comparație cu majoritatea altor țări, Germania are o rată de ocupare a forței de muncă feminină foarte mare”, explică expertul în piața muncii. Aproximativ fiecare a doua femeie lucrează cu jumătate de normă. În termeni pur matematici, acest lucru împinge în jos media orelor de lucru anuale. Dacă doi bărbați lucrează zece ore, timpul mediu de lucru este de zece ore - (10+10):2=10. Dacă, însă, acestor doi bărbați care lucrează zece ore li se adaugă și o femeie angajată cu jumătate de normă, timpul mediu de lucru coboară la opt ore - (10+10+4):3=8.

Germanii muncesc mai mult, deși ar dori să lucreze mai puțin

”Nu se lucrează mai puțin în Germania”, spune Weber. ”Dimpotrivă, se lucrează mai mult, pentru că alternativa ar fi ca aceste femei să nu fie incluse deloc în statistici”. Și OECD subliniază că nu se pot face comparații internaționale decât într-o măsură limitată.

În Germania au trecut vremurile în care bărbații mergeau la serviciu cu normă întreagă și femeile îngrijeau de casă. Trei sferturi (77%) dintre femei lucrează acum iar proporția femeilor în lumea profesională a crescut semnificativ în ultimii 30 de ani, chiar dacă multe sunt angajate cu normă parțială.

Germanilor le-ar plăcea cu siguranță să muncească mai puțin. Sondajele au arătat acest lucru de nenumărate ori. Potrivit unui studiu realizat de IAB, aproape jumătate dintre femeile care lucrează cu normă întreagă ar dori să-și reducă programul de lucru cu șase ore. Dintre bărbați, aproape 60% ar dori să lucreze cu aproximativ 5,5 ore mai puțin. Aceste dorințe există de zeci de ani, dar nu s-au schimbat prea multe de-a lungul timpului.

O generație mai bună decât îi este reputația

Când vine vorba de programul de lucru, reputația așa-numitei Gen Z, adică a persoanelor născute între 1995 și 2010, nu este prea bună. Se spune despre ei că vor să aibă cât mai mult timp liber și cele mai mari salarii posibile. Enzo Weber nu poate confirma această prejudecată. Succesul la locul de muncă este important pentru majoritatea tinerilor din generația Z. Aceasta înseamnă că nu diferă de generațiile anterioare, spune Weber.

"Cred că toată lumea își dorește să aibă cât mai mult timp liber și salarii mari. Nu pot spune că tinerii au o opțiune neobișnuită privind timpul de lucru, nu se observă nici o scădere demnă de a fi remarcată a angajamentului lor profesional și nici tentația de a schimba locul de muncă nu este mai mare decât la tinerii din trecut”.

Program săptămânal flexibil

Între timp s-au schimbat și modelele de viață ale germanilor. ”Gospodăria cu un singur venit din epoca miracolului economic (anii de după cel de-al Doilea Război Mondial - n.red.) nu mai există decât rar”, remarcă Weber. În cele mai multe cazuri, ambii parteneri lucrează și, prin urmare, ar avea nevoie de un anumit grad de flexibilitate.

”Toată lumea ar trebui să poată alege liber în ce fază a vieții lucrează și cât de mult”, spune Weber. ”Nu avem nevoie de o săptămână de 5 sau 4 zile, ci de o săptămână de X zile și de mai multă flexibilitate în muncă pe toată durata de viață”. Cu asemenea modele de lucru mai flexibile, persoanele aflate la vârsta de pensionare ar putea fi, de asemenea, motivate să continue să lucreze.

Pandemia de coronavirus a arătat că munca flexibilă și de la distanță funcționează, spune Weber. Această evoluție nu poate fi inversată. Și are sens să proiectezi activitatea în așa fel încât oamenii să fie mulțumiți.

Productivitatea, factor cheie

Cererile pentru un program de lucru mai scurt și mai flexibil sunt, de asemenea, mai ușor de implementat în vremuri de deficit de muncitori calificați și datorită experiențelor dobândite în timpul pandemiei, decât erau la începutul mileniului, când a existat șomaj în masă.

Dar cum se potrivește ideea de a munci mai puțin cu nevoia tot mai mare de personal calificat și cu dorința de a nu periclita prosperitatea? Datorită evoluțiilor demografice, se așteaptă ca, până în 2035, pe piața muncii din Germania să fie un deficit de șapte milioane de oameni.

În cazul în care numărul de ore lucrate nu crește, ba, dimpotrivă, chiar scade, o pârghie este creșterea calității muncii, adică a productivității. Enzo Weber este de părere că nu are sens să forțezi orare maxime de lucru, ci să crească, mai degrabă, calitatea muncii, prin formarea profesională și prin investiții în digitalizare, exploatarea inteligenței artificiale și restructurarea ecologică a economiei.

Weber pledează pentru o politică proactivă de calificare: nu ar trebui să așteptăm până când schimbările structurale lasă pe dinafară categorii profesionale pentru care, apoi, s-ar impune încercări de salvare prin măsuri de urgență. Mai degrabă, oamenii trebuie puși în situația de a lua inițiativa în a se reorienta.

Creșterea productivității a încetinit semnificativ

În momentul de față, însă, lucrurile nu arată așa de bine când vine vorba de productivitate. Există mai mult o stagnare, se plânge Weber. Între 1997 și 2007, în Germania a avut o creștere a productivității de 1,6%, potrivit unui studiu al McKinsey Global Institute (MGI). În perioada 2012-2019, aceasta sa înjumătățit la 0,8 la sută. S-a întâmplat, printre altele, deoarece multe locuri de muncă au fost create în zone cu productivitate mai scăzută: creșterile nu pot fi susținute în îngrijire, educație sau sănătate.

Un alt factor al scăderii productivității economice generale ține de faptul că multe companii își păstrează în continuare angajații, pe fondul penuriei de muncitori calificați. Or, costurile cu forța de muncă nu sunt reduse. E loc de mai bine și în privința investițiilor în dezvoltare tehnologică, digitalizare și transformare ecologică, potrivit Consiliului Digital al BDA (Asociația Federală a Asociațiilor Patronale Germane).

Indiferent de evoluția productivității, piața dispune de resurse semnificative de potențiali lucrători. ”Și nu este vorba doar despre angajarea femeilor și creșterea programului de lucru al persoanelor care au contracte cu fracțiune de normă, ci și despre numeroșii migranți, dar și germani care nu au avut parte de educație sau calificare profesională și care adesea ratează multe oportunități de a începe din vreme viața profesională”, spune Marcel Fratzscher de la Institutul German de Cercetare Economică (DIW) din Berlin.

La nivel global însă, productivitatea a crescut în ultimele decenii: între 1997 și 2022, la nivel mondial, performanța muncii măsurată prin produsul intern brut pe cap de locuitor a crescut de șase ori, de la o medie de 7000 la 41.000 de dolari americani. Progresul este susținut mai ales de țările emergente.

Adaptare după un articol publicat pe DW-Deutsch.