Sănătatea în sicriu | România | DW | 06.03.2020
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Ceremoniile realităţii

Sănătatea în sicriu

Aproape o treime din populația României merge la spital cu sufletul îndoit sau, în cazul unor afecțiuni grave, cu moartea la purtător.

Pe lîngă drepturile omului înscrise în Constituție, trebuie să acceptăm și îndatoririle lui democratice – printre acestea se numără și obligația de a întinde mîinile pentru a i se pune cătușele atunci cînd este acuzat de fapte penale deosebit de grave: crimă, abuz sexual asupra minorilor, viol, trafic de droguri și de persoane, corupție etc.

Timp de o săptămînă, mai exact de sîmbăta trecută, presa și milioanele de persoane cuplate la rețelele de socializare scriu la foc continuu despre arestarea fostului ministru al Sănătății, Sorina Pintea, pentru luare de mită în schimbul atribuirii unui contract preferențial, infracțiunea fiind dovedită în urma unui flagrant. De la emisiunile lacrimogene la avocatul penalilor Antena 3 și postările patetice „din inimă de român“ pe Facebook pînă la acuzațiile cele mai severe, arestarea fostului ministru al Sănătății din guvernul Dăncilă a fost întoarsă pe toate fețele. Sigur că veriga decuplată din lanțul PSD a fost exploatată și de către adversarii politici ai partidului. Merită punctate cîteva reacții imediate, așa cum se întîmplă de fiecare dată cînd un personaj public, un demnitar, ne părăsește o vreme pentru a-și ispăși păcatele în celulele închisorilor.

1. Din exces de zel liberal, ministrul în rezervă al Internelor, Marcel Vela, a pus în dezbatere publică un ordin ministerial prin care vrea să transfere asupra medicilor responsabilitatea de a dispune dacă un arestat care suferă de o boală poate fi transportat sau nu cu cătușe la locurile de detenție sau la spitalele din perimetrul penitenciar. Este de neînțeles demersul ministrului de Interne.

2. Instituția-persoană Renate Weber, formal putem să-i spunem Avocatul Poporului, s-a autosesizat în cazul Sorinei Pintea, adresîndu-se directorului Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti: „Vrem să ştim în ce măsură este pregătit să răspundă cerinţelor speciale pe care o persoană le are. Privarea de libertate nu trebuie să însemne o condamnare la moarte", a spus Renate Weber la oficina PSD, Antena 3.

3. În fine, aproximativ 200 de persoane au participat joi la un miting de solidaritate cu fostul ministru în fața Palatului de Justiție din Baia Mare. Merită redate cîteva sloganuri ale concetățenilor băimăreni ai fostului ministru al Sănătății acuzat de corupție: „O omoară pe Sorina Pintea". „Nu o ucideți pe Sorina“. „Dreptate, nu crimă". „Demnitate".

Este adevărat, cu „demnitate" fostul ministru Sorina Pintea a întins mîna și a strecurat în poșetă mita de 10.000 de euro și 120.000 de lei, conform procurorilor care au organizat flagrantul, proba zdrobitoare în fața oricărei instanțe de judecată. Și tot cu „demnitate" a postat pe pagina ei de Facebook: „Unde este pericolul social în raport cu umilirea și pericolul medical?! Să nu uităm că și copiii României văd asta."

Dar copiii României, de la un an la altul mai mulți, care sînt o pradă ușoară pentru traficanții de droguri, printre care se numără și fiul Sorinei Pintea, condamnat în 2012 la șase ani de închisoare pentru deținere și traficare de stupefiante, cu ei ce facem? Pe ei cine îi apără? Lor cine le poartă de grijă să nu ajungă în locurile rău famate alături de oamenii străzii? Cum a colaborat Ministerul Sănătății cu Ministerul Educației și Ministerul de Interne în timpul mandatului Sorinei Pintea pentru a preîntîmpina și diminua această maladie a sufletelor nevinovate? S-a gîndit Sorina Pintea la toate acestea și la multe altele, unde ministerul pe care l-a condus ar fi putut să intervină cu programe bine articulate și cu potențialul de a fi eficiente? Poate că de acum încolo va avea răgaz să se gîndească.

Migrația medicilor și dinozaurii ministeriali 

Unul din patru medici români lucrează în străinătate. Migrația masivă din sistemul medical a început odată cu aderarea României la Uniunea Europeană și cu dreptul românilor la muncă în spațiul comunitar – la nivelul individului, acesta a fost, este și va fi în continuare cel mai important beneficiu al aderării. Numărul medicilor români care au părăsit țara pînă în prezent este estimat la 15.000. Și în cazul lor, ca și în acela al altor profesii, plecările masive, în valuri, s-au succedat unor mineriade ale puterii politice, cum ar fi, de exemplu, cea din 10 august 2018. Prima și cea mai gravă consecință a plecării unui sfert din medicii români s-a resimțit în zonele rurale, unde, în absența medicilor, bolnavii sînt consultați de asistenți medicali care, și aceștia, sînt navetiști și trag după ei ușa cabinetului medical în funcție de cît de ocupată le e ziua cu rezolvarea problemelor personale.

Conform unui sondaj de opinie realizat de IMAS la începutul lunii februarie, peste 60% dintre români nu au încredere în spitalele de stat, 57% au puțină sau foarte puțină încredere în Ministerul Sănătății, iar 30% dintre participanții la sondaj au doar într-o mică măsură încredere în medici. Rezultă de aici că aproape o treime din populația României merge la spital cu sufletul îndoit sau, în cazul unor afecțiuni grave, cu moartea la purtător.

În ultimii treizeci de ani am avut treizeci de miniștri ai Sănătății – multe interimate, mandate cu repetiție, portofolii adjudecate de economiști, finanțiști ori de indivizi de profesie politicieni. În toți acești ani, sistemul de sănătate a făcut un pas înainte și doi înapoi. S-au cheltuit sute de milioane de euro pe aparatură de ultimă generație importată din țările europene care se degradează și azi în depozitele unor spitale. Unul din motivele invocate de superiorii halatelor albe este acela că nu avem medici specializați pentru a folosi o astfel de tehnică medicală. Modernizarea unităților spitalicești, de la termopane și parchet pînă la blocurile operatorii și secțiile de terapie intensivă poartă sigla partidelor care i-au numit sau susținut pe directorii acestora. Nu a lipsit mult ca spitalele respective să fie înfășate cu bannere, așa cum „edificiile“ primarului Capitalei, Gabriela Firea, poartă sloganuri de genul „Această parcare a fost amenajată de Primăria Generală a Capitalei.“

Instituțiile-persoane, despre care am mai scris, includ pe primele locuri și sistemul de sănătate.