1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Să-i urăm noroc şi succes Laurei Kövesi

Petre M. Iancu
8 iulie 2019

Cine are toate şansele de a fi următorul şef al Parchetului European? Laura Codruţa Kövesi. Ea va fi? Aproape sigur. De ce? Pentru că, după toate infamiile ultimelor săptămâni, nu se prea mai poate altfel.

https://p.dw.com/p/3LkGK
Rumänien, Bukarest: Laura Codruta Kövesi
Imagine: Imago/J. Arriens

După dezgustătorul spectacol al jocurilor de culise soldate cu numirile în fruntea Comisiei Europene şi a Parlamentului European ce mai lipsea? O nouă decredibilizare a Parlamentului European, a democraţiei şi a valorilor europene, prin refuzul numirii Laurei Codruţa Kövesi în funcţia de şefă a Parchetului European. Căci pentru ea au optat, în majoritatea lor, europarlamentarii. În speţă majoritatea din două Comisii ale acestui nefericit şi mult desconsiderat for legislativ.

Se pot spune multe despre Emmanuel Macron. Preşedintele Franţei e foarte criticabil. Dacă ne menţinem însă în limitele bunului simţ, nu i se poate reproşa prostia. Macron ştie că, împreună cu Angela Merkel, a decredibilizat fatal Parlamentul European. Căci a dezavuat modelul candidatului de vârf, zis în germană ”Spitzenkandidat”, spre a o extrage din melonul elitei politice de stânga vest-europene şi din jobenul idiosincraziilor anti-socialiste ale est-europenilor pe Ursula von der Leyen.

Or, confidenta Angelei Merkel n-a ajuns în poziţia ei de candidată la şefia Comisiei Europene pe bază de competenţă, ci determinată şi condiţionată de un algoritm. La Berlin şi Paris se resimţea o mare nevoie de propulsare la butoanele UE a unui neamţ, a unei femei, a unei creştin-democrate care să nu işte furia populiştilor din Italia, Ungaria, Cehia, Slovacia şi Polonia, dar nici pe a progresiştilor dezlănţuiţi din vestul dominat de elite socialiste, ecologiste şi comuniste. Ursula von der Leyen a corespuns tuturor acestor criterii. Mai puţin celui meritocratic. Şi la fel de puţin celui democratic.

Când mai-marii Europei au scos capul de sub tejghea şi au ieşit afară, prezentând la lumina zilei noua nomenclatură europeană, s-a văzut clar cine a rămas cu ochii în soare. Au sucombat principiile. S-a irosit echitatea. S-au rătăcit meritocraţia, credibilitatea parlamentarismulului şi mult-clamatele valori democratice europene, în condiţiile în care Franţa şi Germania sapă oricum, de zor, la temelia lor, sporind îngrijorător cenzura. În fine, s-au mai pierdut pe drum funcţiile înalte pentru central şi est-europeni. Last but not least, s-a obturat interesul esenţial al europenilor: cel de a se vedea apăraţi de marea corupţie, de oligarhii şi cleptocraţii de felul celei româneşti.

Întrucât e departe de a fi nătâng, preşedintele Franţei a înţeles că n-are cum câştiga prea mult exagerând în materie de amoralitate, de insistenţă asupra privilegiilor Consiliului European în faţa Parlamentului European şi de trufaş dispreţ faţă de est-europeni. De bine de rău, în pofida demonizării pesediste a Laurei Kövesi, întru blocarea accesului ei la funcţia de procuror şef al UE şi în ciuda şicanării ei de către subalternii din justiţie ai regimului Dragnea, Parlamentul European o examinase obiectiv. Şi se pronunţase apoi în favoarea învestirii ei, o esteuropeană, în înalta funcţie.  

În aceste condiţii, a insista asupra francezului Bohnert ca procuror-şef, aşa cum ar fi vrut, la insistenţele PSD, o majoritate la mustaţă a Consiliului European, ar echivala cu un act de nebunie aproape furioasă. Nu e deci uimitor că raţionalul Dacian Cioloş a avut bunul simţ şi inspiraţia de a ”discuta cu preşedintele Franţei”, stăpânul veritabil al grupului parlamentar european din care face parte USR-PLUS („Înnoim Europa”) spre a încerca să schiţeze măcar o jumătate de pas în direcţia înnoirii și recredibilizării Europei. Primul, de altfel, al grupului său omonim.

Cei doi ar fi vorbit despre reluarea procedurii numirii şefului Parchetului European "pornind”, potrivit lui Cioloş, "de la sprijinul pe care LCK l-a obţinut în Parlamentul European”. Următorul pas, esenţial,  ar fi, evident, propulsarea Laurei Kövesi în această funcţie. Ajunsă, după izbăvirea ei de ventrilocul care o trăgea de sfori şi plimbarea ei romantică pe malul mării, la sentimente parcă mai bune, premierul Viorica Dăncilă şi-a înfuriat tovarăşii de partid încarceraţi, ca Dragnea şi kremlinofilii sadea, gen Pleşoianu. Căci n-a exclus susținerea Codruței Kövesi în funcția de procuror-șef european. Rămâne de văzut dacă febleţea ei, Orlando Teodorovici, nu-i va frâna elanul patriotic şi reformist.

În ce-l priveşte, Jean-François Bohnert n-ar urma să rămână nici el cu buza umflată. Ar urma să i se compenseze pierderea dându-i-se şefia Parchetului Național Financiar francez.

I se poate deci ura noroc fostei şefe a DNA, cel mai aprig vituperată, defăimată, blestemată şi osândită personalitate simbolizând independenţa justiţiei româneşti şi eficienţa luptei împotriva corupţiei pe care au încercat să le demoleze duşmanii ei. După numirea ei în funcţie, telespectatorii televiziunilor arondate se vor freca la ochi şi la urechi auzind cât de rapid şi de radical se vor regrupa şi repoziţiona foştii detractori dragnioţi ai Laurei Kövesi.

Căci nimic nu funcţionează mai uns şi persistent în politicianismul dâmboviţean şi în agitpropul aferent decât ipocrizia, căciulirea în faţa ascensiunii în carieră a vitejilor care n-au cedat intimidărilor, ca Laura Kövesi, precum şi zelul ”pupatului pieţii Endependeţi”, ori de câte ori pierde samavolnicia.