Ry Cooder la 60 de ani

În peste 5 milioane de exemplare s-a vândut CD-ul „Buena Vista Social Club”, pentru care în calitatea de prodeucer, Ry Cooder a obţinut în 1998 un premiu Grammy. Succesul muzicienilor cubanezi a luat amloare după ce cunoscutul cineast german, Wim Wenders a realizat, un an mai trâziu, un film dedicat grupului Buena Vista Social Club. În 1996 compozitorul şi chitaristul de excepţie, Ry Cooder, a întreprins o vizită în Cuba, unde a luat legătura cu o serie de muzicieni.

Juan de Marcos Gonzales, un bun cunsocătur al muzicii cubaneze son, i-a făcut cunoştină cu câţiva dintre cei mai buni interpreţi ai genului. Nu puţini depăşiseră deja vârsta de ´70/ ´80 de ani. Cooder a înregistrat un CD cu titlul Buena Vista Social Club, în amintirea faimosului club din Havanna anilor ´40/ ´50. O parte dintre muzicienii care au participat la proiect cântaseră chiar în renumitul club.

Succesul CD-ului a fost enorm, depăşind cu mult aşteptările. Doi ani mai târziu Cooder a revenit în Cuba cu intenţia de a realiza un album solo cu Ibrahim Ferrer. Chitaristul american a fost însoţit de astă dată de bunul său prieten, regizorul Wim Wnders. Wenders la rândul său a venit cu o întreagă echipă de filmat.

Aşa a luat naştere pelicula de asemenea de mare succes Buena Vista Social Club, care-i surprinde pe muzicieni în timpul înregistrărilor în studio, în timpul a trei concerte, două susţinute la Amsterdam iar al treilea la Carnegie Hall din New York. Savuroase sunt şi povestirile pline de umor ale staruirlor de demult.

Mai târziu câţiva dintre membri grupului au desfăşurat şi o carieră solistică: Ibrahim Ferrer, care s-a stins între timp din viaţă, în august 2005, la vârsta de 78 de ani; Compay Segundo, şi el dispărut în iulie 2003 la vârsta de 95 de ani; Ruben Gonzalez, unul dintre cei mai buni pianişti cubanezi, decedat la 84 de ani în decembrie 2003. Apreciate au fost pretutindeni şi apariţiile discografice ale altor doi membri ai „Buena Vista Social Club”, ambii în viaţă, Omara Portuondo şi Eliade Ochoa. La proiect a participat şi fiul lui Ry Cooder, Joachim, în calitate de percusionist.

Ry Cooder, care început foarte devreme să cânte la chitară, fiind considerat un copil minune, stăpâneşte mai multe instrumente de coarde, între care şi mandolina. Celebră e interpretarea sa la mandolină alături de Rolling Stones a piesei „Love in vain”, compusă de Robert Johnson, piesă care figurează pe albumul „Let it bleed”. El i-a acompaniat şi pe Eric Clapton, Van Morrison, Randy Newmann sau John Lee Hooker.

Ry Cooder, un mare iubitor al blues-ului, l-a revitalizat ca dealtfel şi muzica folk. Ry Cooder a compus muzică de film pentru multe pelicule, între care pentru „Paris, Texas” a lui Wim Wenders. Peste doar câteva zile urmează să apară pe piaţă un nou CD cu titlul „My name is Buddy”, o evocare a Americii anilor ´30/ ´40 prin intermediul unor piese cu text alegoric. Eroul acestora e „Buddy”, un motan roşu.