1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

"Rusia luptă în Ucraina cu mâinile benevol legate la spate"

11 noiembrie 2022

Ucrainenii privesc cu suspiciune retragerea rusă din Herson. Războiul intră însă într-o nouă fază, fără să fi deslușit multe din necunoscutele inițiale, explică prof. Cristian Nițoiu de la Universitatea Loughborough.

https://p.dw.com/p/4JMsp
Un tanc rusesc distrus în regiunea Herson
Un tanc rusesc distrus în regiunea Herson Imagine: Celestino Arce/NurPhoto/picture alliance

Fabricile de conspirații ale Moscovei au lansat atât de multe teorii halucinante încât nici o îndoială, oricât de legitimă, legată de evoluția războiului din Ucraina, nu a mai avut loc în spațiul public fără să atragă automat calificative cum ar fi „troll putinist”. De aceea, multe întrebări au trecut nepuse sau, cum a fost cazul acuzațiilor de fascism aduse batalionului Azov, au primit răspunuri pierdute în ceața propagandei (din ambele părți).

Prof. dr. Cristian Nițoiu, de la Universitatea Loughborough, are o perspectivă academică, lipsită de constrângerile politice, asupra situației din nord-estul României. După conferința organizată la București de Centrul Român de Studii Ruse, Cristian Nițoiu a povestit, pentru DW și cum stă treaba cu corupția din Ucraina, dar și când a fost spulberată imaginea romantică a Rusiei, de ce e mulțumit Vladimir Putin de ajutorul primit din Vest de Ucraina și despre cum nu poți trăi liniștit cât timp știi că lângă tine există Rusia. 

DW: Războiul din Ucraina a declanșat nenumărate mituri în favoarea sau împotriva uneia sau celeilalte părți. Pentru cei aflați departe de frontul propriu-zis este un război al îndoielilor, o înfruntare psihologică. Apare des, de exemplu, întrebarea „Ce s-a întâmplat cu corupția din Ucraina? Gata, au dispărut corupții?”. Simpatizanții Rusiei o folosesc pentru a le reproșa susținătorilor Ucrainei că ignoră acest subiect.

Prof. dr. Cristian Nițoiu: Ucraina a fost foarte abilă în a atrage de partea ei opinia publică occidentală și este normal ca Uniunea Europeană, presa occidentală să ignore într-o oarecare măsură problemele privind democrația sau corupția din trecut. Înainte de război, organizații precum Freedom House plasau Ucraina chiar sub Rusia la nivelul democrației sau la percepția corupției. Acum, Ucraina a devenit un oarecare etalon pentru valori europene și democratice.

Trebuie să o luăm pe mai multe categorii. Corupții pro-ruși, cum a fost oligarhul Medvedciuk, au fost exilați sau băgați la pușcărie (Medvedciuk a fost și folosit de Kiev la schimb pentru eliberarea acelor prizonieri ucraineni din fabrica de la Azov). Alții au început să susțină cu ardoare cauza ucraineană și să investească foarte mult în ea. O mare parte din oligarhii corupți au plecat din țară, unii chiar și după ce nu s-a mai putut, dând șpagă grănicerilor ucraineni.

Și în momentul acesta se profită de pe urma ajutoarelor. Nu avem date foarte clare, pentru că este foarte greu să intri pe teren și să vezi ce se întâmplă acolo, dar Transparency International a avut acum câteva luni un raport foarte criticat, în care arăta că o mare parte din ajutoarele economice trimise nu sunt folosite într-un mod transparent. În acest moment este mult mai greu să aplici legi anticorupție în Ucraina, ceea ce este cumva de înțeles pentru că este stare de război și nu este o prioritate a statului.

Dar la nivel general este acceptată ideea că națiunea ucraineană împărtășește și apără valorile europene, ale lumii liberale și democratice. Probabil că, odată cu începerea reconstrucției Ucrainei, instituțiile și presa internaționale se vor uita mai în detaliu la aceste îngrijorări legitime privind corupția.

Mai este Ucraina ruptă în două, cum se vorbea înainte de război?

Cred că trebuie să vorbim mai întâi despre diferențele dintre generații. Cei de peste 45-50 de ani au trăit într-un alt univers, în care nu exista o graniță foarte clară între diversele națiuni din Uniunea Sovietică și sunt mai înclinați să accepte oarecum apartenența la o construcție mai mare și la națiunea rusă. 

De când a devenit independentă, Ucraina a aplicat un program foarte intens de redefinire a națiunii și de creștere a sentimentului național, mai ales la generațiile tinere. Politica în ceea ce privește minoritățile din Ucraina a fost destul de restrictivă, nu s-a permis ca în anumite regiuni limba minorităților să fie folosită în educație. În instituțiile publice, limba ucraineană a fost impusă și celor care nu o cunoșteau. În societate a fost indusă gradual ideea că a folosi limba rusă reprezintă un act necivilizat și barbar și că doar cei needucați preferă rusa limbii ucrainene. Mulți, însă, deși vorbeau în public ucraineana, acasă foloseau rusă.

Până acum zece ani exista o linie care diviza Ucraina de la nord-est la sud-vest. Și erau foarte multe indicii: de la modul cum se votează la preferințele culinare, la opțiunea pentru canale media din Rusia sau Ucraina sau unde se duc în vacanță.

Din 2014 au apărut multe analize care arată că diferențele s-au estompat mai ales pentru că o mare parte din populația din estul Ucrainei nu se aștepta ca Rusia să acționeze cum a făcut-o când a invadat Crimeea. Oamenii au fost foarte dezamăgiți de modul în care soldații ruși i-au tratat, furau din magazine, spărgeau apartamente. Imaginea romantică pe care o aveau mulți față de Rusia a fost într-o mare măsură spulberată.

De ce le e rușilor teamă de batalionul Azov?

Bine, nu le mai e frică, acum. Le era frică.

Toată pleiada de propagandiști ai Kremlinului continuă să îl pomenească…

Pentru că batalionul Azov era foarte organizat, avea o structură și o prezență online foarte bine puse la punct, cu finanțare din diverse surse. Încă de prin 2015 încercau să arate că sunt un model pentru apărarea Ucrainei. Erau și oarecum autonomi față de armata ucraineană și au pus și foarte multă presiune, împreună cu ultranaționaliștii din Kiev, asupra guvernului lui Poroșenko și, apoi, asupra celui al lui Zelenski, în sensul menținerii unei poziții neprietenoase față de Moscova.

Dar nu cred că Rusia a fost în vreun moment speriată de regimentul ăsta. Mai degrabă regimentul confirma anumite părți ale narațiunii ruse despre fascismul din Ucraina. Pentru că, într-adevăr, au fost momente în care unii membri ai facțiunii acesteia au folosit însemne și au promovat idei fasciste și naziste. Versiunea oficială ucraineană este că, din 2016, toate elementele naziste și fasciste din formațiunea Azov au dispărut. Nu avem de unde să știm - ori credem în ce spun rușii, ori în versiunea Kievului. Nu există nici o autoritate neutră. Deși, chiar în 2020, OSCE a declarat că Azov are tendințe fasciste. Dar o organizație ca OSCE nu mai are multă valoare dacă în rapoartele sale nu trece versiuni acceptate la nivel vestic.

Nu are valoare sau credibilitate?

Nu poate influența opinia publică și politica oficială a statelor.

OSCE e destul de paralizat, în acest moment.

Având în vedere că Rusia are o influență destul de mare în organizație, este de înțeles de ce. Ucraina nu ar accepta ca OSCE să aibă o prezență majoră în conflict.

Mai este loc de dialog între Rusia și Ucraina - sau Ucraina și Rusia?

Nu cred că în momentul acesta mai există apetit la nici una din părți. Nu sunt dispuse la o interacțiune care să ducă la pace sau măcar să deschidă căi către înghețarea conflictului sau o anumită stopare a lui, fie temporară. 

La ambele părți există speranța că vor câștiga și impune condițiile unei păci viitoare. Kievul cere retragerea Rusiei din Ucraina. Ucraina a devenit una dintre principalele forțe militare din Europa, având în vedere experiența soldaților și nivelul de capabilități militare pe care le-a primit. Cu siguranță este mult mai pregătită decât România pentru un război, fie el ofensiv sau defensiv. Termenii Ucrainei nu sunt negociabili, în acest moment.

Cristian Nițoiu
Cristian Nițoiu (stânga)Imagine: Cristian Ștefănescu/DW

Rusia, în schimb, ar putea fi mult mai deschisă spre negociere dacă ar primi ceva. Dar cred că nici liderii din Kremlin nu își dau seama exact ce ar fi dispuși să primească sau la ce ar fi dispuși să renunțe. În nici un caz nu pot să prezinte ceea ce s-a întâmplat în Ucraina ca pe o înfrângere sau o greșeală. 

O pace ar trebui să vină și cu o justiție, care să stabilească un nou tribunal de la Nürnberg.

Doar că, atunci, trupele eliberatoare erau în teritoriul agresorului. Or, acum nu e nimeni în Rusia care să poată obliga societatea să-și trimită vinovații în fața instanței.

În momentul acesta probabilitatea este mare să nu existe trupe străine în Rusia dar nici nu putem ști cum va evolua conflictul. Foarte puțini experți, înainte de 24 februarie, ar fi prezis că Rusia va interveni în acest mod în Ucraina.

Multe lucruri sunt posibile. E posibil ca NATO să intre în viitor într-un conflict deschis cu Rusia. Într-un astfel de scenariu, Rusia în sine, Federația Rusă, s-ar putea destrăma. 

Și care ar putea fi scânteia care să implice NATO?

Ucraina ar putea provoca reorganizarea statului rus, după ce ar recuceri Crimeea și Donbas. Experții preconizează că, până la sfârșitul anului, va ajunge la granița cu Crimeea. Cu siguranță ar putea avea succes, dacă Rusia nu va adopta un mod mai agresiv de a duce războiul - arme nucleare sau o țintire mai intensă a infrastructurii civile. 

Într-o astfel de situație va urma o reacție mai agresivă din partea Occidentului. Adică mai multe capabilități militare trimise Ucrainei. Până acum, Statele Unite nu au permis Ucrainei să intervină în teritoriul rusesc, cum își dorește, pentru a distruge direct liniile de aprovizionare militară. Dar dacă, în scenariul în care în Rusia s-ar putea declanșa un război civil, o dezintegrare a Rusiei, cât de improbabil poate să pară, ar deschide calea ca Ucraina să meargă pe teritoriul rus, să ajute la impunerea unui nou regim democratic.

Un mit despre război este că Rusia îl duce destul de ineficient. Dar dacă ne uităm la natura capabilităților militare aduse de Rusia în Ucraina, cele mai moderne arme nu au fost aduse. În general, Moscova și-a consumat arsenalul militar construit în perioada sovietică. De ce, dacă dorea într-adevăr să cucerească toată Ucraina, nu a intervenit de la bun început cu cele mai moderne arme?

Nu știu care sunt motivele dar Rusia luptă cu ambele mâini la spate. Pe care singură și le-a legat. Nu știu dacă nu „își dorește mai mult victoria” dar nu este dispusă să investească foarte mult în victorie. De ce, în ultimele luni, nu a încercat deloc să distrugă căile de aprovizionare ale Ucrainei cu arme din Statele Unite, căile ferate pe care vin arme - nu pe teritoriul României sau Poloniei dar imediat lângă graniță? Bănuiesc că ar avea capacitatea să o facă. 

În acel moment, însă, fără o mobilizare, NATO nu ar mai putea apăra Ucraina.

Până una alta, Putin și regimul de la Moscova chiar își doresc ca Occidentul să susțină Ucraina, pentru că astfel pot justifica, acasă, că ei trebuie să rămână la putere, că sunt singurii care pot apăra Rusia împotriva Occidentului care vrea să distrugă Rusia. În mod bizar și pervers, ajutorul NATO și al Statelor Unite pentru Ucraina permite regimului lui Putin să rămână la putere și să aibă legitimitate pe plan intern.

Ar putea fi Putin interesat să transforme întreaga Ucraină în zonă de conflict înghețat, cum se întâmplă cu Transnistria sau cu Osetia?

Cred că asta era abordarea până în 2019-2020. Cercetători ruși au scris recent niște lucrări academice în care spuneau că până ca Zelenski să vină la putere, cam până pe la mijlocul anului 2019, Moscova avea abordarea să înghețe conflictul și să aștepte până când populația din Ucraina va fi obosită, va dori pace și va alege, prin vot democratic, elite politice pro-ruse.

Și? A durat prea mult? S-au plictisit rușii să aștepte?

Da, a durat prea mult. Așa că au adoptat un fel de Russia First Policy. Și-au dat seama că proiectul ucrainean național este unul antirus și au perceput retorica pro-NATO a președintelui Zelenski drept o amenințare din ce în ce mai mare. În presa rusă, în ultimii doi ani, au apărut foarte multe știri despre înarmarea Ucrainei, despre arme nucleare sau aducerea de armament în Donbas. Chiar liderii ucraineni au declarat foarte des pe parcursul anului 2021 că au abilitatea să recucerească Donbas-ul. Se poate spune că Rusia a acționat oarecum preventiv în sensul că era convinsă că într-un viitor oarecare ar fi putut ajunge într-o poziție mult mai vulnerabilă militar.

Ar fi intrarea Ucrainei în NATO un pericol real pentru Rusia?

Depinde ce înseamnă un pericol real. Există un pericol ideologic. NATO este o creație a Războiului Rece, în principal pentru a ține la distanță Uniunea Sovietică.

Să țină Germania în genunchi, Statele Unite în Europa și URSS departe de ea. Așa suna definiția neoficială.

Iar ideea asta nu a părăsit în nici un fel mințile liderilor din Kremlin și a opiniei publice în general din Rusia. E o sămânță adânc înrădăcinată.

Păi, ascultând discursurile propagandei de la Moscova, toate traumele istoriei ruse sunt în continuare prezente - naziștii, NATO, americanii.

Problema cu NATO este că mai există. Naziștii germani nu mai există. Acțiunile NATO din ultimii ani pot fi utilizate de propaganda Kremlinului pentru a confirma ideea că Alianța vrea să distrugă Rusia. Putin a creat povestea asta care pune Rusia în centrul unei sfere înconjurate de dușmani, un fel de cetate care stă să fie cucerită din toate direcțiile și el, Putin, cu regimul lui, sunt singurii care pot să o apere.

Nu pot să spun dacă în realitate, din punct de vedere militar, apartenența Ucrainei la NATO ar mări cumva presiunea asupra existenței Rusiei în vreun fel. Dar statul rus - și ăsta e singurul lucru important - transmite că percepe asta ca pe o amenințare.

Ar putea fi cineva nebun să provoace un război cu Rusia, știind că este o putere nucleară?

Sunt anumite grupuri de intelectuali din zona militară care au o astfel de gândire. Am predat la mai multe colegii de apărare NATO ofițerilor, mai ales din zona baltică. Una din abordările lor era că Țările Baltice nu pot dormi liniștite cât timp Rusia există în structura sa actuală, că trebuie slăbită și că singurul mod prin care s-ar putea face asta ar fi să atragă NATO și Occidentul într-un război deschis cu Rusia. Deși asta ar avea consecințe dezastruoase asupra Țărilor Baltice. Dar e un sacrificiu pe care anumite grupuri ar fi dispuse să îl facă.

Cred că în România trăim într-o oarecare bulă protejată față de vecinii direcți ai Rusiei. În celelalte state există o teamă absolut viscerală, aș spune, care îi cuprinde pe politicieni dar și pe oamenii obișnuiți.

Poate că au și motive.

Cu siguranță au.

Dr. Cristian Nițoiu predă diplomație și relații internaționale în Marea Britanie, la Universitatea Loughborough. Cercetările sale academice pun accent pe relațiile internaționale ale Europei și Rusiei, pe care le-a aprofundat în studiile postdoctorale Dahrendorf la think tankul IDEAS al London School of Economics and Political Sciences.

Cristian Ștefănescu DW Română
Cristian Ștefănescu La DW din 2000, Cristian Ștefănescu scrie despre actualitatea românească și despre teme europene.