Romii, în Serbia discriminaţi, în Germania nedoriţi

În săptămânile care au trecut s-a tot vorbit despre Dragan, un rom din oraşul sârbesc Sabac. Oameni ca el apar deseori în presă şi supără politicienii, deranjaţi că Dragan a abuzat de generozitatea sistemului social german. Omul acesta se află acum într-un centru de preluare a solicitanţilor de azil din Bonn-Muffendorf. Ce l-a determinat să vină în Germania, ţară aflată la 1400 km distanţă de Serbia? "Probleme, frăţioare, ce altceva? Am auzit că aici primeşti azil şi poţi pune ordine în viaţă".

Dragan, care de fapt poartă alt nume, a ajuns în Germania împreună cu soţia sa şi cei trei copii. Momentan aşteaptă să îi vină rândul la "interogatoriu", când va avea la dispoziţie câteva ore pentru a explica care sunt motivele pentru care caută protecţie în Germania. Dragan va povesti câteva lucruri despre greutăţile din ţara lui, despre privirile glaciale ale angajaţilor de la centrul de joburi, ba chiar şi despre provocările şi umilinţele la care a fost supus zilnic în Serbia.

Cu toate acestea, rezultatul interviului nu va fi cel aşteptat de Dragan. Nu, el şi familia lui nu vor primi azil în Germania şi nu vor putea începe aici o viaţă nouă. Asta deoarece el provine dintr-o ţară pe care autorităţile germane o consideră drept "sigură". Germania nu oferă protecţie decât temporară şi doar oamenilor grav bolnavi, a declarat pentru DW, preşedintele Agenţiei Federale pentru Refugiaţi, Manfred Schmidt.

În Serbia, Macedonia şi Bosnia nu există persecuţii politice ca în Albania, Muntenegru şi Kosovo (care urmează să fie şi ele declarate ţări sigure) se afirmă în mod repetat la nivel oficial. Există însă şi alte păreri, precum cea a juristului Norman Paech, fost parlamentar. Acesta crede că, pe fondul suferinţelor la care sunt supuşi romii în Serbia, se poate discuta despre o "persecuţie cumulativă", un cumul de discriminări care se amplifică reciproc. Paech este de părere că, din această perspectivă, "Germania încalcă toate normele europene în materie, care oferă un spectru mult mai larg definiţiei de persecuţie, fără a se rezuma strict la un act comis de stat".

Peste 90 la sută dintre solicitanţii de azil din Serbia sunt de etnie romă. Un record nefericit în regiune. Conform recensămintelor oficiale, în Serbia trăiesc aproximativ 150.000 de romi. Cifrele sunt însă înşelătoare, Consiliul Naţional al Minorităţii Roma fiind de părere că, de frică să nu fie discriminaţi, mulţi îşi ascund originea. Neoficial, ar fi, deci, vorba de o jumătate de milion de romi. Cei mai mulţi dintre aceştia locuiesc în condiţii insalubre, fără acces la apă potabilă, curent electric şi servicii medicale. Copiii din astfel de familii nu merg la şcoală şi nici măcar 1% dintre romii din Serbia nu au terminat o facultate.

Unii sociologi din Serbia sunt de părere că guvernul de la Belgrad pune paie pe focul manifestărilor rasiste. Politicienii aflaţi la putere se străduiesc să prezinte Serbia ca o ţară pro-europeană, dar nu ezită să afirme că mii de oameni sunt de profesie "falşi azilanţi". Premierul sârb, Aleksandar Vucic, a declarat, recent, într-un interviu acordat ziarului german Süddeutsche Zeitung că romii "nu vor decât banii germani". Jurnaliştii au fost curioşi să afle de ce tocmai romii se află într-o situaţie atât de dificilă în Serbia. "Din motive istorice. Romii sunt în mod tradiţional foarte săraci", a răspuns Vucic.

Ştie Dragan ce gândesc despre el politicienii germani? Da, evident că ştie. Familia lui primeşte în Germania suma lunară de 143 de euro/ membru. Bărbatul spune că nu a venit în această ţară pentru bani. "Unii poate că vin doar pentru banii. Însă unii fug din Serbia pentru că au problemele chiar foarte reale".