Romani Rose: "Avem nevoie de o nouă strategie pentru romi"

DW: Prejudecățile împotriva etnicilor sinti și romi sunt răspândite peste tot în Europa – nici Germania nu face excepție. Dumneavoastră, domnule Rose, ați condamnat frecvent aceste prejudecăți și ați atras atenția cu privire la intensificarea rasismului, tocmai acum în actuala criză coronavirus. Sunt etnicii sinti și romi în prezent și mai stigmatizați și izolați?

Romani Rose: Situația care ne îngrijorează în mod special este cea din estul Europei, pentru că acolo prejudecățile față de această minoritate sunt exacerbate de extremiștii și ideologii de dreapta, ceea ce duce la stigmatizarea și izolarea ei. Un lucru deosebit de periculos mai ales pe timp de criză. În estul Europei există prejudecata că romii ar răspândi microbii, ceea ce i-ar face potențial periculoși.

Etnicii romi, țapi ispășitori în criza coronavirus

La izbucnirea unor epidemii, așa cum ați menționat, se caută adesea vinovați: în estul și sud-estul Europei, în România, Bulgaria, în Balcanii de Vest, dar și în Ungaria și Slovacia, romii devin adesea țapi ispășitori pentru răspândirea noii maladii Covid-19. Există o evoluție similară în Germania?

Și în Germania remarcăm desigur intensificarea rasismului. Dar aici avem o opinie publică sensibilizată de mass-media, iar guvernarea democratică este conștientă de responsabilitatea ce îi revine și acționează corespunzător. Au existat și aici, în Germania, desigur incidente. Cred că pot să-mi permit să afirm că, în contextul ultimilor 600-700 de ani, la fel ca evreii, și etnicii sinti și romi au devenit deseori țapi ispășitori, pe care s-a tot dat vina pentru toate problemele cu care s-a confruntat societatea. Iar aceste clișee, această formă de stigmatizare au contribuit la izolarea minorității noastre în lunga ei istorie.

Trebuie să admitem odată două lucruri: în primul rând, istoria noastră în Europa se întinde pe 600-700 de ani. Suntem cetățeni ai țărilor în care trăim de atâtea secole.

În al doilea rând: în baza acestor prejudecăți adânc înrădăcinate în trecutul nostru, trebuie să recunoaștem și în cazul minorității noastre fenomenul antițiganismului. Trebuie să luăm măsuri responsabile împotriva acestui fenomen, după o analiză socio-științifică amplă.

Să revenim la Europa Centrală și de Sud-Est. În acele regiuni trăiesc mulți romi în condiții foarte precare și nu au adesea acces la cele mai elementare măsuri de igienă. În plus, din cauza restricțiilor de contact, mulți romi nu și-au mai putut exercita ocupațiile obișnuite: strânsul de fier vechi, de sticle și de plastic sau comerțul stradal. Cum poate fi ajutată această comunitate atât de dezavantajată social?

Trebuie să facem diferența: există așa-zisele ghetouri ale sărăciei, fără nicio formă de infrastructură. Pentru aceasta este responsabil fiecare stat în parte. Dar vreau să atrag atenția și asupra unei alte imagini false: nu s-au constatat mai multe cazuri de coronavirus la minoritatea noastră. Structurile de muncă rămân mult mai dificile pentru romi decât pentru restul populației, din cauza infrastructurii precare. Există un șomaj mai ridicat în rândul romilor, iar ei trebuie să trăiască așa cum pot: prin agricultură, prin colectat de sticle. Și în Germania avem această situație, la pensionarii care nu se descurcă să trăiască din pensiile prea mici.

Există însă mulți romi care sunt realizați profesional, care nu trăiesc în ghetouri și nu sunt expuși stigmatizării, care nu-și expun nici ei neapărat identitatea de membri ai minorității.

Romii din sud-estul Europei au dreptul să facă parte din sistemul nostru de valori

Situația precară a romilor din sud-estul Europei este cunoscută dinaintea crizei actuale. Au existat o serie de proiecte și inițiative naționale și europene, s-a vorbit mult de incluziunea și integrarea romilor, s-au și implementat unele măsuri - totuși: în numeroase regiuni nu s-a schimbat nimic, situația multor oameni rămâne tristă, așezările sărace ale romilor din sud-estul Europei nu pot fi ignorate. Are nevoie Europa de o nouă strategie comună privind romii? Se poate implica mai puternic în acest sens Consiliul Central al Comunității Sinti și Roma din Germania – poate și în contextul președinției germane a UE, care începe la 1 iulie? Ar fi poate o posibilitate de a atrage din nou atenția politicului cu privire la aceste probleme.

Tocmai aceasta este și sarcina noastră. Suntem în dialog cu guvernul german, cu Ministerul de Externe. Guvernul federal preia președinția Consiliului European și vrem ca el să dea semnale clare cu privire la îmbunătățirea situației romilor, mai ales că Germania a fost țara care a comis acte inumane împotriva minorității noastre în perioada 1933-1945.

Republica Federală este azi un exemplu de urmat pentru restul Europei când vine vorba de situația minorității noastre. Avem nevoie de o strategie pentru comunitatea romă și avem nevoie ca mass-media să sporească atenția acordată minorității noastre în țările europene unde trăiesc romii. Știm că în multe țări există corupție, că se cer fonduri pentru îmbunătățirea infrastructurii, pentru construirea de locuințe. Dar acești bani ajung foarte rar cu adevărat la minoritatea noastră. În anumite țări există primele semne de schimbare, dar cred că este insuficient. Avem nevoie de o strategie, de un concept, iar Republica Federală ar trebui să se implice în acest sens. Desigur că responsabilitatea aparține până la urmă fiecărei țări în parte.

Și cum poate Consiliul Central al Comunității Sinti și Roma să fie de ajutor concret pentru etnicii romi din centrul și sud-estul Europei, pentru a ieși din criza coronavirus?

Cred că decisiv este faptul că romii trebuie să se perceapă drept cetățeni ai țărilor în care trăiesc de sute de ani.

Statele din estul Europei au aderat la sistemul nostru occidental de valori – ceea ce înseamnă libertatea presei, libertatea individului, drepturi democratice, stat de drept. Romii sunt îndreptățiți să beneficieze și ei de aceste drepturi în stat și societate. Și ceea ce putem face noi este să-i sprijinim pe romi în eforturile lor de a beneficia de drepturi civice în țările în care trăiesc. Aici în vestul Europei, în Germania, am avut parte de experiențe bune. Consiliul Central al Comunității Sinti și Roma din Germania și centrul de documentare, multe organizații regionale și de land au devenit parteneri de dialog pe picior de egalitate cu guvernanții. Am reușit foarte multe, lucruri pe care nici măcar nu ni le puteam imagina în urmă cu 40 de ani.