România de după guvernul Dăncilă | România | DW | 10.10.2019
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

România

România de după guvernul Dăncilă

Exuberanţa i-a cuprins pe români. Căci guvernul Dăncilă a căzut. Insistent prezisul ”eşec” al moţiunii, asupra căruia pariaseră nişte ziarişti bine citiţi, dar rău informaţi, nu s-a produs. Dar ce va fi de acum încolo?

Viorica Dancila în 2018, la început de mandat (Reuters/Inquam/G. Calin)

Viorica Dancila în 16 ianuarie 2018, la început de mandat

Exuberanţa e îndreptăţită. Fiindcă e cert că, aşa cum s-au exprimat românii la alegerile din 26 mai, cataclismul politic numit V.V. Dăncilă a devenit trecut, deşi, spre a o cita, n-ar fi vrut ”să-şi dea demisia din (sic!) premier”. Sperase, tot fentând Parlamentul, să reziste la putere pe spinarea românilor şi întru devalizarea lor. Şi să reziste cam ca Merkel, vreo două decenii.

Ei bine, a ajuns să fie trecutul. Cum se configurează însă prezentul? Şi ce urmează? Dacă soarta politică şi profesională a analfabetei pare pecetluită definitiv, foarte incerte, în schimb, rămân şi actualitatea şi viitorul României. În mod normal, dată fiind căderea ţării în dezastrul ultimei săptămâni de ani, soluţia corectă ar trebui să fie întoarcerea la suveran. Deci la popor.

Şi, deci, organizarea de alegeri anticipate. E greu de crezut însă că parlamentarii celui mai ticălos for legislativ din istoria postcomunistă vor renunţa nesiliţi la restul mandatului lor jenant. Se prefigurează, deci, formarea unei majorităţi penelisto-pesediste cu sprijinul disidenţelor, de la Ponta şi Pro-România la Tăriceanu, şi de la trădătorii ciumei roşii, la cei UDMR-işti ai cabinetelor de tristă amintire impuse ţării, din 2012 încoace, de regimul cleptocrat.

O astfel de majoritate malodorantă, echivalând cu refacerea USL, nu va întârzia să suscite critici dure. Şi îndreptăţite. Fiindcă, dincolo de mai buna stăpânire a limbii materne, nu e clar ce-l diferenţiază moral pe un V.V. de alt V.V. În speţă, pe un V.V. Ponta de o V.V. Dăncilă, ambii piloni ai sinistrului curs politic, fără de care nici o zi neagră de marţi nu ar fi fost posibilă. De antipatia previzibilă pe care o va genera o astfel de majoritate nu vor profita electoral nici liberalii, nici preşedintele. 

Dimpotrivă. În condiţiile în care românii tind, în majoritate, spre reluarea ofensivei anticorupţie, năzuiesc la refacerea statului de drept distrus de regimul dragniot şi vor schimbarea efectivă, profundă, veritabilă, Iohannis şi PNL riscă să piardă din greu. Or, nu e greu de ghicit cine ar profita de pe urma şifonării imaginii lor. Dan Barna ar avea toate motivele să-şi frece mâinile, satisfăcut. Şi să exulte nu doar la prezidenţiale. Iohannis a înţeles pericolul. Ca atare, a propus el însuşi anticipate.

Căci ar fi predictibil ca, în absenţa lor, USR-PLUS să-şi adjudece net şi scrutinul legislativ. Formaţiunile aliate, conduse de Barna şi Dacian Cioloş, l-ar putea câştiga în ciuda boicotării lor de către massmedia arondată. Şi în ciuda propagandei masive, declanşate împotriva lor întru decredibilizarea lor durabilă, de o alianţă ad-hoc între PSD şi dreapta fundamentalistă, întreţinută în parte prin vituperarea pe bază de fake-news a unor interpuşi din elita culturală, ca Mihai Şora.

Paradoxal, Cioloş ar putea să cauzeze deci propriei tabere. Ar putea s-o fi păgubit politic, afirmând obligaţia morală a partidelor "care au votat azi moțiunea de cenzură…să continue să respingă în Parlament două propuneri de prim-ministru și să revină în fața cetățenilor…care să voteze o nouă majoritate legitimă". Nu încape îndoială că această obligaţie morală există.

Şi e indubitabil că declanşarea anticipatelor e, democratic vorbind, soluţia recomandabilă. Dar această rezolvare, improbabilă dată fiind voracitatea multor parlamentari, ar reduce din vântul puternic cu care USR-PLUS s-ar trezi în pupa, dacă USL s-ar reface şi ar trece la putere.

Şi până la anticipate? E nevoie de un interimat. Şi USR şi parlamentarii altor formaţiuni ar greşi grav să refuze să pună umărul, alături de PNL, la pregătirea refacerii din temelii a ţării. 

Pe scurt, jos pălăria, România. Parlamentarilor le-a reuşit turul de forţă al expedierii la plimbare a Dăncilei. Dar ce urmează nu e, prin forţa lucrurilor şi a constituţiei, tocmai etic. Sau estetic...

Vă mai recomandăm