România clocoteşte, Franţa alege

In istoria modernă a Europei suspendarea din funcţie a preşedintelui unei ţări din pricina meritelor şi nu a greşelilor sale – este lipsită de precedent. România a fost un caz special şi în perioada comunistă şi precum se vede continuă să fie pînă şi după aderarea ei la Uniunea Europeană situaţia actuală părînd a da dreptate celor care avertizau asupra unei “imaturităţi”. Am rezumat la maximum conţinutul articolului de fond publicat azi, la început de săptămînă, pe prima pagină a prestigiosului FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG sub semnătura lui Karl-Peter Schwarz sub titlul “Cleptocraţii fac puci”. Textul ar merita tradus cuvînt cu cuvînt şi publicat în presa românească. Dar amintitul ziar german nu este singurul care la acest început de săptămînă se opreşte asupra situaţiei politice din ţară.

România clocoteşte –anunţă MÄRKISCHE ALLGEMEINE, comunicînd şi data la care este programat referendumul dar şi faptul că mii se bucureşteni au protestat din nou împotriva suspendării preşedintelui Băsescu. Referendumul pune ambele părţi la grea încercare dar în cazul că preşedintele suspendat obţine numărul de sufragii necesar pentru a reveni la Cotroceni, ponoasele le vor avea de tras partidele din parlament fiindcă – notează ziarul est german - lupta declarată corupţiei şi guvernului milionarilor îl face pe Băsescu mult mai popular decît oricare dintre adversarii săi.

Portalul electornic HZ al casei de presă Heidenheim publică un articol consacrat preşedintelui suspendat sub titlul “Leul rănit”. Textul trece în revistă originile şi punctul culminant al crizei nu fără a aminti că Băsescu a cîştigat deja demult lupta împotriva lui Tăriceanu, chiar dacă “fostul căpitan are drept adversari guvernul, parlamentul şi chiar clasa politică a ţării”. Printr-o tristă ironie a întîmplării, prin suspendarea preşedintelui Băsescu, la Palatul Cotroceni a ajuns tocmai cel care în perioada cît a fost premier a blocat procesul privatizării în România şi anume actuaulul preşedinte al Senatulu, social- democratul Nicolae Văcăroiu.

La 30 de ani după asasinarea procurorului general al republicii federale Buback de către organizaţia teroristă Fracţiunea Armatei Roşii RAF, cazul revine în actualitate constituind azi tema dominantă în paginile presei alături de primul tur de scrutin din Franţa al prezidenţialelor. Redeschiderea dosarului Buback - constată FINANCIAL TIMES DEUTSCHLAND - oricît de multe surprize ar oferi nu va atrage după sine o reevaluare politică a dramei.

După primul tur de scrutin al prezidenţialelor, Franţa se poate prevala de meritul de a fi o ţară intens politizată, scrie FRÄNKISCHER TAG explicînd şi fenomenul intensei participări la vot a cetăţenilor din ţara vecină: o eră ia sfîrşit iar lupta strînsă dintre dreapta şi stînga pentru a ajunge la putere nu indică o revenire a vechilor ideologii. Falia care străbate societate franceză nu urmează linia de separaţie a convingerilor politice.

În pofida profundei nemulţumiri a francezilor faţă de clasa lor politică, finala va fi un duel clasic între stînga şi dreapta scrie DE VOLKSKRAANT. De mai multe luni, francezii îşi doresc un duel Sarko-Sego. Au avut acum parte de el, spre binele lor scrie LE FIGARO. Deocamdată, notează NEUE ZÜRCHER ZEITUNG Sarkozy, reprezentantul taberei de centru dreapta, este favoritul indiscutabil însă dacă Royal va reuşi să coalizeze hotărît frontul anti - Sarkozy, ea va mai dispune de şansa de a deveni prima femeie preşedinte a Franţei.

Dar” Madona reuniunilor de partid” nu se poate mulţumi doar să arate cu degetul către “Sarkozy cel rău”. Ea trebuie să propună măsuri, proiecte, să apere decizii. Lupta de-abia de-acum începe, crede ziarul francez LIBERATION. Dacă Sarkozy va reuşi la rîndul lui să unească în jurul său forţele de centru, atunci el va ajunge preşedintele Franţei consideră EL MUNDO.