1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Roberta Anastase şi morala de grup

Horaţiu Pepine23 octombrie 2012

Prin validarea anumitor candidaturi controversate, efortul comisiei de integritate instituite de Monica Macovei în cadrul PDL este pus sub semnul întrebării.

https://p.dw.com/p/16Ux9
Roberta Anastase
Roberta AnastaseImagine: Cristian Stefanescu

Comisia de etică a alianţei ARD a provocat o mare nedumerire prin validarea candidaturii Robertei Anastase. Comisia aceasta a fost înfiinţată la insistenţele fostului ministru al Justiţiei, Monica Macovei, care pe fondul degringoladei din PDL a reuşit să-şi impună, cel puţin aparent, punctele de vedere. Ca urmare, comisia alcătuită din 5 membri avea ca misiune să aplice fiecărui candidat criteriile de integritate înscrise într-o tabelă cu 12 puncte. În linii mari, candidaţii ARD ar trebui să nu aibă nici cea mai mică problemă cu Justiţia, să nu fi fost securişti sau turnători înainte de 1989 şi să nu fi trecut prea des de la un partid la altul. Ceea ce a surprins de la bun început a fost o mică concesie de la criteriul loialităţii, căci la punctul al 12-lea se impune o condiţie derogatorie: ”să nu fi migrat în mod repetat de la o formaţiune politică la alta în ultimii 5 ani”. Ce înseamnă însă ”în mod repetat” şi de ce ”în ultimii 5 ani”? Aceste derogări permit din start judecata cu dublă măsură.

Dar mai problematic este că în cadrul acestei comisii, decizia se ia cu 3 voturi din 5. Ţinând seama de specificul evaluării şi de faptul că ea se bazează pe 12 criterii destul de precis definite, ar fi fost firesc ca decizia să se ia în unanimitate. Când e vorba de integritate nu pot încăpea considerente politice.

Şi iată că acest sistem ciudat de evaluare a provocat prima surpriză neplăcută: fosta preşedintă a Camerei Deputaţilor, care a fraudat votul la legea pensiilor în văzul întregii lumi, este considerată un candidat valabil din punct de vedere etic. Din acest moment, întregul proces de evaluare şi-a pierdut credibilitatea. Iar în consecinţă, efortul Monicăi Macovei a părut să fie nu doar inutil, ci şi contraproductiv, căci în loc să ofere partidului o mare autoritate morală, nu a făcut decât să-i creeze o nouă problemă de imagine.

Ar trebui să admitem totuşi că situaţia Robertei Anastase nu se înscrie în mod riguros în tabela cu cele 12 criterii de integritate. Singurul articol care ar putea să i se aplice ar fi articolul 10: ”să nu fi încălcat grav normele de morală publică în exercitarea unor funcţii în instituţiile publice”. Dar ce înseamnă ” morală publică”? Nu e uşor de răspuns, dar de cele mai multe ori se referă la scandaluri sexuale. Pare ridicol, dar analiza contextelor în care apare expresia ”morala publică” ne arată că aşa este. Spre deosebire de ”morala” pur şi simplu, ”morala publică” are în vedere preponderent comportamentul şi limbajul legat de sexualitate. Ar rezulta de aici că Roberta Anastase nu a greşit cu nimic. Să numeri voturile în mod fraudulos este împotriva regulamentelor, este împotriva principiilor de bază ale democraţiei reprezentative, este cu siguranţă imoral, dar nu încalcă ”în mod grav normele de morală publică”. Ba mai mult decât atât, conduita Robertei Anastase a respectat cu stricteţe morala de grup.

Discuţia ar trebui lărgită şi mai mult, căci adevărata greşeală a fostei preşedintă de Cameră se află, de fapt, în altă parte. Roberta Anastase şi întregul partid care a susţinut-o în mod solidar au dat de înţeles că există reforme care trebuie impuse prin orice mijloace. Că regulile cele mai vechi şi mai simple ale vieţii democratice pot fi, uneori, încălcate. Că Parlamentul însuşi a fost golit de orice conţinut şi că puterea aparţine unei oligarhii nenumite. E o situaţie care priveşte nu atât morala, cât esenţa organizării politice şi care provoacă, pe bună dreptate, o mare nelinişte.