Robert Mugabe şi Uniunea Africană

La summitul Uniunii Africane din Egipt, şefii de stat şi de guvern l-au întâmpinat cu căldură. Doar Africa de Sud ar putea să contribuie la o schimbare în Zimbabwe.

Imediat după reinvestirea în funcţie a dictatorului Robert Mugabe, şefii de stat din occident s-au întrecut reciproc în critici şi declaraţii înflăcărate în legătură cu situaţia dezastruoasă din Zimbabwe. Retorica de la Washington, Londra şi New York s-a dovedit nu doar inutilă, ci chiar favorabilă dictatorului. Un embargou al occidentului împotriva regimului de la Harare i-ar da apă la moară lui Mugabe, care va prezenta totul drept simbol al unui neo-colonialism odios.

Din nefericire, occidentul şi-a pierdut deja orice legitimitate morală faţă de regimul din Zimbabwe încă din anii 80, când a închis ochii în faţa uciderii a zeci de mii de prezumtivi membri ai opoziţiei pentru a nu-l pierde pe Mugabe ca aliat în războiul rece.

Cu toate acestea, observatorii au întrevăzut înainte de alegerile din martie o cale pentru Zimbabwe fără bătrânul dictator. Potrivit lor, ar fi fost posibil să se ajungă la o schimbare de regim în mod paşnic, eventual cu ajutorul generalilor din Zimbabwe, care i-ar fi permis lui Mugabe să plece în exil. Aceste planuri au eşuat - nu în ultimul rând, pentru că preşedintele Africii de Sud, Thabo Mbeki, nu l-a criticat niciodată public pe Mugabe şi nu a înterprins nimic împotriva acestuia. Experţii susţin că ar fi fost de ajuns ca şeful de stat din Africa de Sud să întrerupă aprovizionarea cu energie electrică pentru a-l determina pe bătrânul dictator din Zimbabwe să-şi schimbe cursul politic.

În prezent, destinul statului Zimbabwe este legat de Africa de Sud, dar din păcate, se pare că Mbeki îşi va păstra actuala linie politică. Succesorul legendarului Nelson Mandela nu se arată preocupat de soarta vecinilor din Zimbabwe, şi se pare că această situaţie nu se va schimba decât după ce ajunge la putere un alt preşedinte, de pildă Jacob Zuma, un critic aprig al dictatorului Mugabe.