Roşia Montana îi dezbină şi pe liberali

Deputata liberală din România, Adina Vălean, a organizat în cadrul Parlamentului European un seminar dedicat bunelor practici în minerit şi a dat ca exemplu pozitiv intenţia companiei Gabriel Resources de a începe o exploatare cu cianuri la Roşia Montana.

Colega sa de grup politic, Renate Weber, care cunoaşte problematica în cele mai mici detalii ale sale, i-a solicitat să ia cuvîntul, dar a fost complet ignorată.

Falia a fost creată

Renate Weber a declarat ulterior pe diferite canale că ceea ce s-a petrecut în sala A5G1 a fost “de-a dreptul halucinant”, deoarece seminarul dedicat bunelor practici în minerit a devenit o pledoarie în favoarea exploatării cu cianuri. Renate Weber a subliniat insistent faptul că la presupusa dezbatere nu a fost invitat absolut nici un oponent al exploatării de la Roşia Montana şi că manifestarea a fost dominată ca mesaj de Roşia Montana Gold Corporation, compania interesată să primească avizele de exploatare.

Ulterior o altă colegă de grup parlamentar, Norica Nicolai, a intervenit în favoarea Adinei Vălean, spunînd că "în calitate de vicepreşedinte al PNL şi lider al delegaţiei liberale din Parlamentul European, salut orice dezbatere pe orice temă de interes public, oricît ar fi ea de controversată ".

Falia a fost creată. O parte din politicienii liberali au fost discret atraşi în favoarea proiectului minier în timp ce alţii continuă să argumenteze împotriva lui. În legislatura trecută, Guvernul liberal a dat impresia că se opune proiectului minier, iar preşedintele Camerei Deputaţilor Bogdan Olteanu a făcut opoziţie făţişă. Se pare că între timp situaţia s-a schimbat. Faptul că Adina Vălean este soţia preşedintelui PNL, sugerează că nici acesta nu este străin de o surprinzătoare reorientare a partidului.

Pro & Contra

În orice caz se aşteaptă clarificări din partea PNL, care în campania electorală a tăcut cu privire la acest subiect. Preşedintele Traian Băsescu a lăsat impresia că susţine proiectul, iar declaraţiile ulterioare ale lui Adriean Videanu, ministrul Economiei, au arătat că impresia nu fusese greşită. Doar Mircea Geoană a declarat ferm că se opune proiectului, dar nu există nici o garanţie că întregul partid gîndeşte la fel.

Există aşadar riscul ca falia creată între clasa politică şi societate să se adîncească. În România de fapt nici nu există o controversă atît de puternică asupra acestui subiect pe cît lasă unii să se înţeleagă. În primul rînd toate sondajele de opinie au arătat că o largă majoritate a cetăţenilor români se opune exploatării, întrucît nu îi vede utilitatea publică şi în plus este îngrijorată de urmările negative asupra mediului şi locurilor istorice. În al doilea rînd voci dintre cele mai autorizate au formulat de multă vreme argumente elaborate împotriva proiectului.

Academia Română de exemplu a prezentat un raport amplu şi a cerut autorităţilor „să prevină un dezastru ecologic şi cultural, cu multiple consecinţe inacceptabile“. Academia a mai arătat însă că „nu pot fi ignorate numeroasele proteste individuale şi colective ale societăţii civile, ale unor instituţii ştiinţifice, religioase (inclusiv Biserica Ortodoxa Română), culturale din ţară şi străinătate, ale unor personalităţi şi oameni de ştiinţa şi cultură. Nu se poate trece cu vederea rezistenţa şi nemulţumirile unei părţi din populaţia locală afectată de proiect, care riscă să-şi piardă proprietăţile şi să părăsească locurile unde au trăit o viaţă întreagă, ei şi strămoşii lor“.

Dincolo de argumentaţia ştiinţifică, Academia a reuşit să arate că subiectul nu este unul exclusiv tehnic, că nu poate fi lăsat în seama unor aşa numiţi experţi întrucît este vorba de implicaţii societale mult mai ample şi mai subtile. În concluzie subiectul este eminamente politic, în sensul cel mai larg al termenului şi de aceea nu poate fi tranşat nici în CSAT şi nici în vreo comisie tehnică departe de ochii publicului.

Autor: Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti
Redactor: Robert Schwartz