Ridicarea MCV prinde presa pe picior greșit

Comisia Europeană a anunțat marți seara printr-un comunicat oficial că recomandă ridicarea Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV), care monitorizează starea Justiției, combaterea corupției și respectarea statului de drept în România. „Comisia consideră că progresele înregistrate de România în ce privește MCV sunt suficiente și conforme cu angajamentele asumate de România odată cu aderarea la UE“, se arată în comunicatul Comisiei. În cadrul mecanismului privind statul de drept accesul la fondurile europene va fi condiționat de respectarea unor valori fundamentale precum independența Justiției și libertatea presei.

Mă opresc asupra respectării libertății de exprimare, mai exact asupra libertății presei. După anii ’90 în care mass-media a fost aproape în totalitate subordonată regimului Iliescu, primind subvenții uriașe de la bugetul de stat, odată cu apariția mogulilor, cap de listă fiind Dan Voiculescu, o mare parte a presei a continuat să fie subordonată politic prin jocurile murdare pe care le-au făcut proprietarii marilor trusturi media. Respectarea libertății presei a fost un punct nevralgic în toate rapoartele MCV și va continua să rămână și după ridicarea Mecanismului de Cooperare și Verificare.

Jocul de glezne al ziariștilor în propria ogradă

În condițiile în care piața publicității a scăzut drastic de la un an la altul, românii se întreabă pe bună dreptate cu ce bani se susțin ziarele, care au tiraje de câteva mii de exemplare, posturile de radio și televiziune. Unele din sursele de finanțare sunt dintre cele mai condamnabile pentru redacții și ziariști deopotrivă, care recurg adesea la șantajarea unor personaje, politicieni sau oameni de afaceri asupra cărora încă nu planează spectrul cătușelor. Amânarea unor anchete penale stă uneori în pixul ziariștilor, timp în care personajele șantajate au timp să-și albească infracțiunile de corupție.

Pe de altă parte, asistăm de mai mulți ani la o deprofesionalizare a jurnaliștilor. Fabricile de diplome scot pe bandă rulantă jurnaliști care nu au nici vocația profesiei și nici deprinderea deontologiei. Senzaționalismul este cel mai la îndemână și se datorează în mare măsură presei online și rețelelor de socializare, unde fiecare poate să scrie ce vrea și unde scenarita e un sport național.

Marile trusturi de presă sunt plătite să tacă sau să prezinte în mod denaturat știri din domenii dintre cele mai importante, cum ar fi problemele din Justiție ori capturarea Educației de către inspectorii școlari și directorii agreați de partidele coaliției majoritare, trecând sub tăcere faptul că noile legi ale Educației insistă asupra aceluiași consumerism al informației în defavoarea învățământului formativ care să încurajeze creativitatea elevilor. În timp ce marile afaceri murdare transpartinice se subscriu aceluiași concubinaj între baronii din teritoriu care își împart algoritmic profitul ilicit, presa locală tace în virtutea unui parteneriat cu politicienii și clientela acestora care le asigură fonduri substanțiale pentru rămânerea pe piață a ziarelor și a mijloacelor audio-vizuale.

Cu toate acestea, românii au mai multă încredere în presă decât în Guvern, Parlament, Președinție sau în partidele politice. Potrivit ultimelor sondaje de opinie, un sfert din populație creditează mass-media, un procent totuși scăzut raportat la numărul consumatorilor de presă din România.

Jurnaliști care își plătesc saltul în politică

În prima jumătate a anului, partidele au primit subvenții de la bugetul de stat în valoare de 24,9 milioane de euro, iar cei mai mulți bani au fost direcționați către presă și propagandă. De pildă, PSD a virat către mass-media 5,3 milioane de euro, reprezentând 73,85% din subvențiile de la stat, iar PNL 3,6 milioane, însumând același procent ca și în cazul PSD.

Sintagma „bani pentru partid“ este mult mai cuprinzătoare și mai greu de descâlcit decât ceea ce reflectă până și o contabilitate primară a veniturilor. În primul rând, numărul cotizanților din scripte este mult mai mic decât numărul membrilor de partid. PNL, de pildă, are doar 12.000 de cotizanți, marea parte a banilor fiind cheltuiți pentru publicitate. La toate partidele, sume importante sunt donate de către proprietarii de firme, de membrii în consiliile de administrație ale companiilor de stat sau private, de ocupanții unor funcții numiți pe criterii politice. De menționat că donatori la partide sunt și jurnaliști, sau așa-zis jurnaliști, care își plătesc în felul acesta saltul în politică, în special ca primari sau consilieri locali, dar și în Parlament, Guvern sau la Palatul Cotroceni.

Autoritatea Electorală Permanentă a identificat printre donatori o serie de persoane care au direcționat la un partid sau altul sume importante de bani, care depășeau cu mult câștigul acestora într-un an. După modelul „mătușii Tamara“, cotizanții și-au justificat contribuțiile pentru vistieria partidului prin împrumuturi fictive de la rude, ele însele neputând să aducă la lumină proveniența banilor. În puține cazuri astfel de inginerii financiare au făcut obiectul instituțiilor cu rol de control.