Richard von Weizsäcker - o adevărată instanţă morală

Născut în reşedinţa princiară din Stuttgart, ales ulterior premier al landului Berlin şi în cele din urmă preşedinte al Germaniei, Richard von Weizsäcker a fost mereu o personalitate aparte. Până la moarte, politicianul creştin-democrat a fost în Germania o instanţă morală cu mare autoritate. Richard von Weizsäcker a decedat la vârsta de 94 de ani.

Tatăl său, nobilul Ernst von Weizsäcker, a fost un diplomat şi funcţionar guvernamental important în Germania lui Hitler. După încetarea ultimei conflagraţii mondiale a fost condamnat de tribunalul din Nürnberg la şapte ani închisoare pentru crime de război. Această experienţă l-a marcat pe tânărul Richard von Weizsäcker.

Cu soţia sa Marianne, von Weizsäcker s-a căsătorit în 1953. Împreună au crescut patru copii. După ce a studiat dreptul, viitorul preşedinte a lucrat în mai multe companii mari, între altele la vârful concernului farmaceutic Boehringer Ingelheim. A devenit membru al UCD în 1954. Helmut Kohl i-a descoperit talentul de politician şi l-a propus pentru funcţia de preşedinte deja din 1968. Prea devreme.

Vizită de gradul zero la numai câteva luni de la alegerea sa în fruntea oraşului-stat Berlin. În 1982, von Weizsäcker îl întâmpină, împreună cu cancelarul german, Helmut Schmidt, pe preşedintele SUA, Ronald Reagan, în parcul Palatului Charlottenburg din oraşul divizat. În aceeaşi perioadă, von Weizsäcker a înfiinţat, în premieră, instituţia însărcinatului pentru problemele străinilor din Berlin.

Pe 15 septembrie 1983, von Weizsäcker este întâmpinat în Berlinul de Est, de preşedintele RDG, Erich Honecker. A fost prima întâlnire a unui premier al landului federal Berlin cu un conducător de partid şi de stat din RDG. Totodată, a fost un pas important pe drumul apropierii de celălalt stat german. Din cauza acestui merit, von Weizsäcker a devenit în 1990 cetăţean de onoare al Berlinului.

În 1974, von Weizsäcker nu a avut încă şanse în calitate de candidat la funcţia de preşedinte. Dar pe 1 iulie 1984 a fost ales cu zdrobitoare majoritate în funcţia supremă. În cel mai scurt timp, germanii s-au convins că au un preşedinte ideal, indiferent de convingerile lor politice. Nobleţea sa sufletească şi caracterul său jovial au devenit pilduitoare pentru mulţi.

"Ziua de 8 mai a fost o zi a eliberării". Această afirmaţie a sa, parte a unui discurs rostit în faţa Bundestagului în 1985, cu prilejul împlinirii a 40 de ani de la încheierea ultimei conflagraţii mondiale, a rămas multora în amintire până azi. Totuşi, mulţi germani din RDG nu au fost de acord că viaţa lor într-un stat totalitar este prezentată ca o eliberare.

Fiul unui diplomat nazist a devenit un preşedinte al Germaniei care a ştiut ca nimeni altul să sporească prestigiul ţării la nivel mondial. În 1992 a întâmpinat-o la reşedinţa sa din Bonn pe regina Marii Britanii, Elisabeta a II-a. A fost doar una din numeroasele vizite de stat din acea perioadă. Când Weizsäcker a candidat a doua oară la preşedinţie, în cursă nu s-a mai înscris nimeni.

Reunificarea a avut loc în debutul celui de-al doilea mandat de preşedinte al lui von Weizsäcker. Helmut Kohl este celebrat în calitate de "cancelar al reunificării", preşedintele se menţine cu precădere în fundal. Şi, spre deosebire de mulţi alţii, consideră că apropierea celor două state germane necesită multă atenţie şi prudenţă.

Von Weizsäcker nu s-a ferit de greutăţi. O dovadă a fost şi această traversare a pustiei la Nefta. În interiorul formaţiunii sale, CDU, a fost câteodată perceput ca o personalitate incomodă, fiindcă nu se supunea mereu rigorii de partid. În 1992 a acuzat partidele că exercită o influenţă prea mare în societate, şi nu sunt controlate de nimeni. Şi voci din CDU l-au criticat pentru asta.

Richard von Weizsäcker a luat parte până în ultima zi la dezbaterile politice, fiind un interlocutor foarte căutat. Cu puţin timp înaintea introducerii în circulaţie a monedei euro, a lansat o campanie de popularizare a monedei comune. A fost un semnal important pentru integrarea europeană.