Revoluția sîngeroasă și revoluționarii de catifea | România | DW | 01.11.2019
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Ceremoniile realității

Revoluția sîngeroasă și revoluționarii de catifea

Dacă am socoti averile agonisite de revoluționarii de lux care nu au auzit nici măcar șuieratul unui glonț pe la ureche, am ajunge la sume astronomice.

Săptămîna trecută, într-o clasă de gimnaziu dintr-o școală din București, un elev a lipit deasupra tablei un portret al lui Ceaușescu. Nici un profesor nu s-a întrebat și nu a întrebat copiii ce e cu portretul lipit pe perete al dictatorului. Iată o glumă reușită a unui elev, și-or fi spus. Doar la ultima oră, profesorul de matematică a zăbovit în fața hîrtiei, după care a făcut următoarea remarcă: „Eu aș fi meritat să mă puneți mai sus decît el“ Atît și nimic mai mult.

De aici mi-a venit ideea articolului de față, anume de ce și cît au profitat unii „urmași ai revoluției“, incluzîndu-i aici și pe securiștii și activiștii care erau deja cu piciorul pe accelerație încă dinaintea zilelor de 16-20 decembrie ’89 la Timișoara și de 21-22 decembrie la București și în multe alte orașe ale României, printre care Cluj, Sibiu, Iași, Tîrgu-Mureș, Deva, Brașov, Arad, Cugir ș.a. Unele dintre acestea au fost declarate orașe-martir chiar și după douăzeci de ani, cum a fost cazul Craiovei sau al Constanței.  Legi peste legi au martirizat orașele patriei, interese peste interese au făcut speculă cu fonduri bugetare și cu medalii de mucava. 

Securiștii și activiștii PCR din prima linie l-au lăsat din brațe pe Ceaușescu pentru că privilegiile regimului deveniseră învechite pentru foamea lor de afaceri „liberale“ într-o țară mistuită de o industrie falimentară. Știau deja cum să căpușeze industriile energofage și au făcut-o profesionist timp de trei decenii, încă din primele zile de la revoltele populare din ’89. Dar a mai rămas ceva și pentru ziua de azi și pentru următorii ani, cînd sîngele proaspăt al noii generații a serviciilor secrete pulsează în inima scenetei politice. Puterea din umbră își scrie nestingherită istoria. Printre primele mutări  ale Securității și ale foștilor activiști de partid din prima linie a fost Legea 42 din decembrie 1990 pentru cinstirea eroilor martiri, prin care au fost acordate certificate de revoluționar, sub diferite calificative: participant la Revoluție, luptător pentru victoria Revoluției, urmași ai eroilor-martiri etc. 

Privilegiați călcînd pe cadavre

Așa a început vînătoarea după carnetele de revoluționar, în virtutea cărora beneficiarii au primit o serie generoasă de privilegii (în dezbaterile publice, mai mulți comentatori și ziariști, precum și unii politicieni, au considerat că singurii care au meritat să fie recompensați material de către stat sînt urmașii celor care au fost uciși în zilele lui decembrie ’89 și răniții cu diferite grade de invaliditate). 

Beneficiile, dintr-o serie mai lungă, ale „luptătorilor în revoluție“, se înscriu în plafonul generos de cadouri de la buget legiferat de FSN-ul lui Ion Iliescu. Întrebare: Oare cu cine s-au luptat zecile de mii de posesori ai pașaportului pentru donațiile statului? Cu recruții care nici măcar nu apucaseră să depună jurămîntul și trăgeau orbește în zidurile blocurilor? Cu teroriștii inventați de Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Nicolae Militaru și de toată șleahta comuniștilor reciclați într-o singură după-amiază? Enumăr cîteva dintre privilegiile de care au beneficiat vînătorii de recompense, alții decît cei îndreptățiți să le primească:

- cumpărarea sau închirierea cu prioritate, fără licitaţie, din fondul de stat, a unui spaţiu comercial cu o suprafaţă de până la 100 de metri pătrați;
- acordarea unei subvenţii de stat egale cu 50% din dobânda aferentă unui credit bancar de până la 20.000 euro, contractat pentru cumpărarea sau construirea unei locuinţe;
- atribuirea, în proprietate şi cu clauză de neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii, a 10.000 de metri pătrați de teren în extravilan şi a 500 de metri pătrați de teren în intravilan (acesta din urmă pentru destinaţia de locuinţă); 
- atribuirea în proprietate, fără plată, a locului de veci; 
- scutirea de la plata taxelor şi impozitelor pentru o locuinţă din proprietate şi pentru terenul aferent acesteia, pentru autoturisme hycomat şi mototriciclu, precum şi scutirea de taxe la importul unui singur autoturism tip hycomat etc.

Revoluția pe cap de securist și activist de partid

Fostul staroste de Ilfov, Constantin Bebe Ivanovici, asistat de Gelu Voican Voiculescu, a făcut negoț în anii ’90 cu peste 40.000 de certificate de revoluționar. O listă restrînsă de aprigi luptători îi cuprinde pe următorii revoluționari de lux:

Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican-Voiculescu, pe atunci vicepremierul guvernului Roman, (după ce a fost ambasador în Tunisia şi Maroc, s-a retras la pensie, însă în 2016, în timpul guvernului Cioloş, a fost consilier al Secretarului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor), Nicolae Militaru, Sergiu Nicolaescu, Dan Iosif, Vasile Blaga („luptător cu rol determinant“ în marele oraș Dr. Petru Groza, acum Ștei), Radu Berceanu, Constantin (Bebe) Ivanovici (negustorul de certificate de revoluționar, cum am arătat mai sus), Margareta Costea (soacra lui Mircea Geoană, care și-a falsificat certificatul de revoluționar, declarînd că a fost împușcată în picior în timp ce descărca o navetă cu apă minerală: are două vile în cartierul Primăverii și una la Snagov), Toni Greblă, Eugen Nicolicea („luptător cu rol determinant“ care a făcut revoluția în orașul-martir Băile Herculane, unde nu s-a tras nici măcar un cartuș), Codrin Ștefănescu, Nicușor Constantinescu, Marcel Ciolacu, Emilian Cutean (fost secretar de stat la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, condamnat la trei ani de închisoare cu executare pentru fraudarea guvernului cu 200 de mii de lei, iar din decembrie 2004 membru în Colegiul Național al Institutului Revoluției Române, creația „academică“ a lui Ion Iliescu în 2004, la sfîrșitul mandatului.

Un exemplu de prosperitate de care se bucură revoluționarii de lux este cel al lui Eugen Nicolicea, unul dintre cei mai vocali apostoli ai PSD, cu o avere impresionantă, de care însă Fiscul nu se atinge. Conform declarației de avere, Nicolicea are o garsonieră, un apartament și o vilă, toate în București. Deține trei autoturisme, un  Audi TT, un Chrysler C 300, un Toyota Rav 4 și o barcă cu motor. Este posesorul a nouă conturi și depozite bancare, în lei și în euro.

Un alt exemplu este Vasile Blaga, acum europarlamentar, care a străbătut o cale lungă de la FSN la PD iar apoi la PDL, pentru a ajunge ulterior unul dintre cei mai influenți politicieni ai PNL. Este judecat pentru trafic de influență în dosarul finanțării ilegale a campaniei electorale a PDL, fiind acuzat că ar fi primit prin interpuși 700.000 de euro de la fostul primar al orașului Piatra Neamț, Gheorghe Ștefan, zis Pinalti, condamnat și el de Tribunalul București la trei ani și nouă luni de închisoare pentru delapidarea unui sfert de milion de euro de la Poșta Română. Conform declarației de avere, fostul ministru de Interne în două reprize, Vasile Blaga, deține un apartament de lux în București în valoare de 860 000 de euro, două case în județul Bihor și o vilă de lux în Mamaia, pentru care numai avansul l-a costat 200 000 de euro. Are conturi și depozite de  454.022 lei și  26.738 euro. În plus, Blaga a scos din buzunar 45.000 de lei cu care a împrumutat partidul.

Dacă am socoti averile agonisite de revoluționarii de lux care nu au auzit nici măcar șuieratul unui glonț pe la ureche, am ajunge la sume astronomice. O măsură anunțată zilele trecute de premierul desemnat Ludovic Orban dă frisoane încă de pe acum tuturor îmbogățiților zilei. Dacă va reuși să treacă guvernul prin parlament, Orban ne asigură că Fiscul va bate la toate porțile ferecate și va cere proprietarilor, inclusiv revoluționarilor de catifea, să-și justifice averile. Sancțiunile în urma controalelor vor fi civile, dar și penale. Timp de treizeci de ani, bolnavii de bani și de putere nu au fost niciodată întrebați de Fisc din ce și-au agonisit averile. Mătușile Tamara, donatoare de sute de mii de euro nepoților, vor fi întrebate și ele de proveniența banilor. Dacă promisiunea lui Orban va fi pusă în practică, milioane de pensionari ar putea să-și facă cumpărăturile fără să le mai tremure mîna în care țin banii calculați pînă la ultima centimă, sute de mii de copii ar putea să mănînce de trei ori pe zi și să-și schimbe hainele jerpelite, spitalele ar putea fi dotate cu aparatură performantă, școlile ar fi renovate și ar dispărea WC-urile din curte, autostrăzile nu vor mai fi doar o promisiune electorală etc. Și, în plus de toate acestea, dacă nu chiar în primul rînd, nu ne vom mai simți umiliți de hoții purtători de gulere albe, care ascund șleahta minților și sufletelor moarte.