Revoluția decenței la ferma animalelor

Răspunsul ni-l oferă destinul posibil al guițătorului Squealer, politrucul, ale cărui eforturi de a le explica maselor de oi și orătănii de ce unele animale sunt mai egale decât altele erau veșnic încununate de succes.

După 1989 ideologul și cățeii sau reprofilat. Propagandistul a devenit capitalist. Și-a deschis o academie de squealeri. A format la școala televiziunii oligarhului patriot (și, chipurile, conservator, liberal sau socialist) guițători de agitprop net mai eficienți chiar decât cei, însărcinați, sub Ceaușescu-Napoleon, să lămurească patrupedele ce hram poartă emigranții. Să-i convingă că, odată ce s-au alăturat dușmanului, în vest, au devenit indezirabili și e deci bine ca intelectualii, chiar de succes, dar "vânduți occidentului", să rămână exilați. Că doar nu ne vindem țara. Și nu le-o dăm moșierilor.

Iată însă, că, în pofida abnegației muncii neprecupețite a noilor guițători, gazetarii români au reuşit să pună de-un miracol! Au izbutit aparent imposibilul! Treziți din pumnii dezinformatori au început să le țină piept ideologilor de școală nouă! Au semnat, în comun, un protest împotriva obscenității publice! A îndoctrinării ucigașe din solda celor ce ar vrea să-și mențină privilegiile ucigând statul de drept prin imersiunea lui în mlaștina pestilențială a neadevărului și nedreptății! Un protest contra vidanjorului de presă și a linșajului său de genul Antena 3! A insolenței groase care atacă nu idei, valori, chestiuni, ci, sub centură, persoane, spre a macula orice bunăcredință, orice ar putea să fi rămas curat și spre a murdări pe oricine vrea realmente să se ridice din noroi, să se clătească și să evacueze dinlăuntrul său și cea mai vagă urmă de necinste dintr-un trecut marcat cândva, poate, de-o slăbiciune!

Sute de ziariști s-au revoltat cot la cot, deci, împotriva indecenței încercând să contamineze totul prin limbaj grosier, senzaționalism gregar, grobianism irespirabil, sexualizare de gang, contra amestecului în troaca veninoasă a corupției a tuturor adversarilor guițătorilor de azi!

Să fie oare exagerat să se afirme că jurnaliștii au reușit să pună de o revoluție în măsura în care, dincolo de opțiuni politice diverse, au putut cădea la pace, despărțindu-se, prin iscălitura lor, de sistemul îndobitocirii în masă care a legat indisolubil între ele toate tiraniile trecutului? Nu s-au apropiat ei oare de rezolvarea cvadraturii cercului politic românesc dacă au putut transcende ideologia băsismului/antibăsismului? Acești oameni au escaladat un Everest moral. S-au putut uni într-un proiect comun. Au evadat din condiția înjositoare a oștirilor intelectuale de strânsură din republicile bananiere, spre a se reșapa ca parte a unei elite demne de acest nume, într-o societate în care cinstea și solidaritatea, nu dezbinarea și minciuna să fie regula, iar coeziunea şi integritatea morală să nu mai fie marea excepţie!

Semnficația reală și dimensiunea ieșită din comun a acestei revoluții declanșate printr-o simplă alăturare spontană de nume reise din anvergura protestului contra protestului celor 5-600. Din virulența și neadecvarea celor ulcerați de protestul jurnaliștilor.

În contra gazetarilor sătui de voiculisme s-au manifestat apodictic şi plenar echidistanţii. Aruncând din plin în luptă ”cai învăţaţi şi câini mai bărbaţi” protestatarii antiprotestatari, ”mai ştiutorii” de la fermă, spre a-l parafraza pe Mihai Șora, le recomandă foștilor transfugi din tagma lui Snowball, intelectualilor fugiți cândva din paradis, care au revenit să pună umărul la reconstrucția democratică a României, să facă bine să ne slăbească. Să-și ia tălpășița și să înceteze cu grafomana lor obsesie de a lămuri trecutul, de a restabili adevăruri pe care n-ar vrea nimeni să le-audă.
Noii guițători sunt spirite rectilinii, sunt moralişti din şcoala iacobină. Sunt urzicați fiindcă au ratat întâlnirea cea mare. Convocaţi la un protest prefăcut ca prin minune într-un soi de nuntă a civismului cu jurnalismul, au scăpat istoricul moment. Chixul dat e cu atât mai grav cu cât e mai ingrată şi incofortabilă misiunea lor. Cum oare să-ţi învingi greaţa, ca ziarist, sau ca intelectual şi să iei apărarea unei televiziuni precum Antena 3, a cărei faimă a ajuns să sperie până şi ziare sau guverne onorabile din vest și să mai pari decent? E indecent.

Guițătorul șef, dă, ca atare ordin să se organizeze rapid un teatru de păpuși la care să se joace piesa cu titlul - Noua Inchiziţie. La fel ca odinioară Luther, guițătorul îi zice împăratului Băsescu și celor ce susțin indepenența presei sau justiției: „Aicea stau şi nu pot altfel”.

Dar ce anume nu poate el altfel? Nu poate să renunțe nici la ranchiuna izvorâtă din lipsa lui de operă și competență, nici la dosarele de cadre. În evaluarea patrupedului care se crede poate onest, guițătorul și dulăii săi îi dovedesc contrariul pornind întodeauna cam de la Decebal. Păi nu eşti tu fiu de cutare, un alogen care a făcut şi-a dres? Şi acum vii tu? Nepotul, strănepotul nomenclaturistului? Păi nu ţi-ar fi ruşine? Cum să se alăture un dobitoc cinstitit și nobil unor propagandiști și mari inchizitori ca tine? Ești oare și ecologist destul? Dar neutru și imparțial? De unde până unde crezi în șansa convertirilor morale, umanist biped și păcătos ce ești! Cine-ți dă ție dreptul să vorbești? Dispari, indezirabile! Apoi guițătorii continuă vesel să cotonogească miorița intelectuală sub centură, fiindcă a îndrăznit să creadă într-o revoluție a decenței.