1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Reverberaţiile conflictului libanez

Petre Iancu 13 mai 2008

Inaintea reuniunii de miercuri, de la Beirut, a reprezentanţilor Ligii Arabe, convocaţi să medieze, situaţia din Liban rămâne marcată de tensiuni.

https://p.dw.com/p/DzGv
Pentru Fuad Siniora, care a cerut armatei să restabilească ordinea, lucrurile sunt clare: Hizbullah a declanşat o lovitură de stat.Imagine: AP

Conflictul dintre gruparea şiită, proiraniană şi prosiriană Hizbullah şi guvernul pro-occidental, condus la Beirut de Fuad Siniora, un premier sunit, antisirian a atins dimensiuni regionale şi chiar globale. Marţi au intervenit în disputa dintre guvernul libanez şi organizaţia islamistă Hizbullah atât preşedintele George Bush, cât şi liderii Iranului şi ai Arabiei Saudite. Cu toţii, fireşte, de pe poziţii diferite, ba chiar diametral opuse.

Înainte de a se deplasa în Israel, spre a marca 6 decenii de la înfiinţarea statului evreu, preşedintele american George Bush a ţinut să-i dea o (retorică) mână de ajutor premierului libanez Fouad Siniora. „E un om bun şi un tip tare, pe care îl admir”, a spus Bush unui grup de ziarişti israelieni. Preşedintele SUA a subliniat că administraţia sa îl va ajuta pe Siniora, între altele "întărindu-i forţele armate". Concomitent, Bush a reliefat că răspunderea pentru actuala criză libaneză revine Iranului şi Siriei. „Condamn în termeni fermi recentele eforturi ale grupării Hizbullah şi ale sponsorilor ei de la Teheran şi Damasc de a recurge la violenţă spre a intimida guvernul şi poporul libanez şi a-i supune voinţei lor", a precizat Bush textual.

Nu încape nici o îndoială, că şeful cabinetului libanez are urgentă şi multă nevoie de sprijin internaţional. În fapt, primul ministru libanez se confruntă cu testul cel mai dificil al îndelungatei sale cariere politice, începute ca principal asistent al fostului premier Rafik Hariri, asasinat după ce a militat cu putere pentru retragerea din Ţara Cedrilor a trupelor de ocupaţie siriene.

Deşi marţi, în aşteptarea emisarilor Ligii Arabe, un calm fragil a părut să pună capăt ciocnirilor soldate anterior cu zeci de morţi şi sute de răniţi, Libanul rămâne pradă încordărilor. Reprezentanţii guvernului, susţinuţi de majoritatea creştinilor şi de musulmanii suniţi au declarat că "nu vor negocia sub ameninţarea armelor", şi că nu vor permite ţării să îngenuncheze "în faţa loviturii de stat". Iar armata, căreia i se ordonase în prealabil să nu se amestece pentru a nu-şi periclita "neutralitatea", a avertizat că va interveni în forţă spre a pune capăt unor noi tulburări.

Dar, ca şi premierul, armata libaneză este mult prea slabă spre a proteja integritatea şi independenţa scindatei ţări şi a restabili ordinea în faţa unei grupări pe cât de belicoase, pe atât de bine organizate, finanţate şi înarmate de Iran şi Siria, precum organizaţia şiită Hizbullah. Nu e un secret că principalul obiectiv al acesteia este să pregătească terenul reacaparării controlului total asupra ţării, de către forţele siriene.

În răstimp duşmănia dintre diversele grupări religioase libaneze au atins cote paroxistice. Încât pe observatori nu i-a mirat din calea-afară alerta şi intervenţia neobişnuit de clară a şefului diplomaţiei saudite. Potrivit prinţului Saud al Faisal, relaţiile Iranului "cu toate statele arabe riscă să fie afectate dacă Iranul sprijină puciul din Liban”.

În reacţie la declaraţia reprezentantului Arabiei Saudite, principala putere regională sunită, care susţine guvernul libanez, preşedintele Iranului, Ahmadinedjad, a trecut la contraatac. Liderul şiit de la Teheran a sugerat că gura demnitarului de la Riad ar fi vorbit de supărare fără stăpânul ei, şi că regele saudit Abdullah ar fi de altă părere decât ministrul său de externe.

Rămâne de văzut dacă războiul retoric irano-saudit nu va precipita o confruntare regională de mai mare amploare, în condiţiile în care nu doar occidentul, ci şi ţările arabe sunite se arată tot mai îngrijorate de ambiţiile şi proiectele heghemonice ale regimului iranian.