″Retrasarea granițelor fără sânge - premieră în Balcani″ | Europa | DW | 07.09.2018
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Europa

"Retrasarea granițelor fără sânge - premieră în Balcani"

Serbia nu recunoaște, de ani de zile, independența fostei sale provincii, Kosovo. Acum se vorbește deschis, ca soluție, despre un posibil schimb de teritorii. Wolfgang Petritsch spune că ideea este o adevărată șansă.

Deutsche Welle: Ați vorbit deja, de la începutul acestui an, despre posibilitatea retrasării granițelor între Kosovo și Serbia, încălcând, așadar, un tabu. De ce?

Wolfgang Petrisch: În anii, în care a avut loc dialogul între Belgrad și Priștina, sub tutela UE, au fost discutate diverse variante. În mare, s-a respectat întotdeauna principiul menținerii granițelor neschimbate. Dar, pe parcursul acestui an, s-a ivit o situație nouă în dialogul de la Bruxelles.

E clar că ambii președinți au discutat sau iau în considerare schimbul de teritorii. Și primul meu reflex a fost să mă gândesc că această idee contravine principiului de a nu schimba granițele existente. Pe de altă parte, am avut impresia că, pentru prima dată în istoria Balcanilor, se încearcă modificarea granițelor fără vărsare sânge, fără arme și nu printr-o decizie unilaterală, ci prin găsirea unei soluții pașnice de compromis, prin negociere.

Ceea ce m-a făcut să spun că Uniunea Europeană ar trebui să ia în serios această propunere. Noi susținem de ani de zile ideea mea supranumită ”Principiului proprietății” în Bosnia Herzegovina: este țara voastră, încercați să vă rezolvați singuri problemele acasă, dar cu ajutorul statelor vecine. Acum sunt de părere că responsabilitatea politicienilor este foarte importantă, dacă se va ajunge la o astfel de propunere, și ar trebui să o luăm în serios, pentru că știm, din cazul Bosniei, că toate soluțiile impuse au dat greș până acum.  

Schimb de teritorii între Serbia și Kosovo?

Schimb de teritorii între Serbia și Kosovo?

Ce credeți că ar trebui să se întâmple de acum încolo pentru ca acest proces să avanseze?

Cred că situația trebuie analizată cu exactitate și cântărite avantajele și dezavantajele. Mă interesează mai ales ca oamenii direct implicați, cetățenii de pe ambele părți ale graniței să aibă un cuvânt de spus. Mă gândesc aici la referendumuri sau alte instrumente posibile și evident și la parlamente. Trebuie, așadar, ca întregul proces democratic să fie respectat. Iar aici am mare încredere că Uniunea Europeană va avea grijă ca aceste lucruri să se întâmple într-adevăr.

Luând în considerare experiențele sângeroase ale anilor 1990, un al doilea punct pe care îl consider foarte important este să ne asigurăm că se iau măsuri proactive, care să împiedice situația în care cetățenii implicați să fie nevoiți sau să vrea să-și părăsească țara, casa, satul sau orașul. Sigur că riscurile și pericolele sunt mari, dar acestea pot fi anticipate.

În al treilea rând, dacă se va ajunge la o soluție, aceasta va rezolva și ultimul mare conflict de pe teritoriul fostei Iugoslavii, cel între Serbia și Albania. Acesta ar fi, așadar, începutul unui viitor pozitiv.

Există două argumente majore aduse de critici ideii de retrasare a granițelor: unul este că pe baze etnice nu se retrasează granițe, iar al doilea teama față de efectul de domino. Ce părere aveți?

Pot să spun următoarele lucruri: în primul rând, sigur că astfel de griji sunt justificate, pentru că în trecut, a curs întotdeauna sânge înainte de repoziționarea granițelor. Acest lucru trebuie neapărat evitat. În al doilea rând, trebuie spus că recent, a existat, de pildă, arbitrajul internațional în cazul Slovenia-Croația, cu scopul de a oferi Sloveniei acces la Marea Adriatică. Ca urmare, câteva sate locuite de croați în Slovenia au fost atribuite Croației. În condițiile în care Croația acceptă această soluție, aceste sate ar aparține Croației pe criterii etnice. Ce înseamnă acest lucru? De ce ne mai facem griji?

În cazul Kosovo vorbim, sigur, de o altă dimensiune...

În principiu, ideea nerespectării granițelor a fost, de exemplu, binevenită și în 2008, când Kosovo s-a declarat stat independent în mod unilateral. Kosovo a fost imediat recunoscut de cele mai multe state UE, chiar dacă soluția contravenea rezoluției ONU 1244.

Domnule Petritsch, această propunere este respinsă de unii nu numai în UE; multă lume i se opune și în Kosovo. E posibil ca tocmai Kosovo să fie perdantul acestei înțelegeri?

Nu! Respect în totalitate protestele legate de faptul că oamenii nu vor formarea unui stat pe vechile criterii etnice pentru a deveni astfel membru ONU, ci resping această propunere pentru că doresc ca statul Kosovo să rămână în granițele sale. Este absolut legitim. Ar fi, după părerea mea, și calea cea mai bună, conformă cu valorile europene. Fără îndoială. Dar: în mod clar, acceptată fiind de UE și de Mogherini, se mai pun și alte probleme. Pentru mine este important ca ele să fie luate în serios. Cu condiția ca și protestele să reprezinte un factor important.

Ce așteptări aveți de la întâlnirea Thaci-Vucici-Mogherini din 7 septembrie, de la Bruxelles?

Mă aștept la clarificări. Trebuie să ne gândim în ce context regional, european și global se petrece totul. Situația s-a schimbat radical în Balcani din multe puncte de vedere. În anii 1990 acolo existau doi mari actori: americanii și europenii. Americanii sunt în mare parte în retragere. Europenii, după cum știm, nu s-au implicat exemplar în ultimii zece ani. Între timp, China își construiește deja Drumul Mătăsii în Balcani. Rusia este foarte activă economic și politic, prin manevre de bruiaj.

Turcia, cu politica sa neootomană, reprezintă al treilea jucător important în regiune, la care se adaugă statele din Golf, care au investit deja sute de milioane, nu numai în Bosnia, ci și în Serbia, de pildă. Pe mine nu mă interesează nici dacă China investește aici, dar acest lucru trebuie să se întâmple după regulile europene clare, transparente și fără corupție. Dacă nu avem timp să ne ocupăm de aceste chestiuni, pentru că suntem preocupați de ani de zile de probleme cum ar fi Kosovo, îmi spun: Hai să ne concentrăm să găsim o soluție! Există doi președinți care vor o soluție.

Wolfgang Petritsch, diplomat austriac (picture-alliance/Pixsell)

Wolfgang Petritsch, diplomat austriac

În cât timp credeți că se va ajunge la o soluție prin eventuala retrasare a graniței?

Actuala Comisie Europeană – aceasta este marea mea îngrijorare – are un termen de expirare. Trebuie să ne asigurăm că până în martie anul viitor se ajunge la o soluționare concretă, pentru că ulterior, Comisia și Mogherini vor deveni istorie. Dacă se eșuează și se ajunge din nou la situația inițială, pot să vă garantez că noua Comisie și urmașa lui Mogherini nu se vor ocupa de acest caz. Vă garantez că balanța de putere va arăta diferit în Parlamentul European. Populiștii de dreapta vor avea de câștigat. Iar populiștii de dreapta, după cum știți, sunt sprijiniți de Rusia. Și atunci, cu siguranță nu se va ajunge la o soluționare, așa cum ne-am dori-o.

Social-democratul austriac Wolfgang Petritsch a fost ambasadorul Austriei la Belgrad între anii 1997 și 1999, însărcinat special al Uniunii Europene pentru Kosovo și negociator-șef din partea UE al tratativelor de pace pentru Kosovo de la Rambouillet. Ulterior, din 1999 până în 2002, a devenit înalt reprezentant pentru Bosnia Herțegovina, responsabil pentru implementarea Tratatului de pace de la Dayton.

Interviu realizat de Adelheid Feilcke