Reprezentativitatea și alegerile într-un singur tur

Ziaristul Liviu Avram a reușit să ducă subiectul alegerilor într-un singur tur de scrutin la Curtea Constituțională, după un procedeu patentat în România de Remus Cernea. Acesta provocase modificarea legii electorale care interzicea independenților să participe la alegerile legislative parțiale. Metoda a fost ingenioasă: Remus Cernea și-a depus candidatura ca independent, deși legea nu-i permitea acest lucru, după care a contestat în instanță decizia prin care Biroul Electoral de Circumscripție i-a respins dosarul. Odată ajuns în instanță, a ridicat o excepție de neconstituționalitate și a obținut câștig de cauză. Prin deciza din 20 aprilie 2010, Curtea Constituțională obliga Parlamentul să revizuiască legea electorală în așa fel, încât să nu restrângă niciunui cetățean dreptul de a fi ales.

Ziaristul Liviu Avram a procedat la fel: și-a depus candidatura la funcția de primar general al Capitalei, prezentând numai 3 semnături de susținere, în ciuda faptului că legea pretinde 1% din numărul alegătorilor, ceea ce înseamnă mai multe mii de semnături. Biroul Electoral Municipal i-a respins, firește, candidatura, dar exact acest lucru aștepta ziaristul care a contestat apoi decizia în instanță. Odată ajuns aici, el a invocat legea care permite înființarea unui partid politic cu doar 3 membri, cerând, prin analogie, să se constate că a pretinde unui independent să adune mai multe mii de semnături ar fi o îngrădire a libertăților politice. Profitând de ocazie, a mai cerut să fie verificată și constituționalitatea alegerilor într-un singur tur de scrutin.

Remus Cernea a reușit în 2010 să provoace modificarea legii electorale, dar e util să ne amintim că alte două dintre excepțiile ridicate cu acel prilej au fost respinse de Curtea Constituțională. Era vorba de condiția constituirii unui depozit în bani și de numărul minim de semnături de susținere.

Or, Liviu Avram pune astăzi o problemă, în principiu, identică. Remus Cernea reclama articolul care pretindea candidaților să prezinte un număr de semnături egal cu cel puțin 4% din numărul alegătorilor înscriși în cirumscripția respectivă, iar ziaristul contestă azi procentul de1% pretins candidaților la funcția de primar general.

Curtea a respins însă excepția lui R. Cernea argumentând că numărul de semnături (4% din alegătorii înscriși) ”urmăreşte dovedirea unui anumit grad de reprezentativitate în rândul electoratului”, condiție pe care candidații aflați pe liste de partid ar îndeplini-o, în opinia Curții, prin depășirea pragului electoral.

Chiar dacă nu e vorba de aceeași lege, problema e identică. Admițând că judecătorii Curții vor fi consecvenți, excepția ridicată de Liviu Avram va fi respinsă. Căci un număr mai mare de semnături de susținere (unul intuitiv mult mai mare decât 3), ar putea fi argumentat și de data aceasta ca o condiție de reprezentativitate. Vom vedea.

Cât privește subiectul care ține capul de afiș - alegerile într-un singur tur de scrutin - nu există precedente și de aceea va fi extrem de intersant ce va spune Curtea. Putem doar aprecia că argumentația lui Liviu Avram nu e destul de convingătoare (”Alegerea primarilor într-un singur tur”, http://adevarul.ro/). E chiar posibil ca extinderea controlului de constituționalitate asupra acestui subiect să fie considerată inadmisibilă, adică să nu se ajungă la o judecată pe fond.

Dar, admițând că se va ajunge la examinarea pe fond, să arătăm că subiectul e mai complicat decât pare. Liviu Avram dezvoltă o argumentație ingenioasă, dar, în principiu, el reia teza comună după care un singur tur de scrutin are ca efect alegerea unui candidat nereprezentativ. Atâta doar că o asemenea argumentație urmărită riguros ar conduce la invalidarea teoretică a tuturor versiunilor de vot majoritar care se practică în atâtea țări democratice din lume, căci ele riscă mereu să producă alegeri ”nereprezentative”.

O analiză mai atentă ar descoperi, de asemenea, că nici sistemul cu două tururi nu este pe deplin ”reprezentativ” în condițiile unui absenteism masiv (la fel, în cazul votului proporțional la legislative). Dacă la vot se prezintă în jur de 30% din alegători, așa cum s-a întâmplat de obicei în România, două tururi nu asigură o reprezentativitate semnificativ mai mare decât un singur tur. Reprezentativitatea, chiar dacă acest lucru poate părea decepționant, devine, în cele din urmă, o problemă de vizibilitate și nu de calcul aritmetic. În sfârșit nu putem decât să așteptăm verdictul Curții Constituționale.