Presa în România și Moldova: Bani puțini și finanțări opace

După un an 2025 în care starea jurnalismului a suferit la nivel global, ajungând la cel mai scăzut nivel din ultimul sfert de secol, în ierarhia libertății mondiale a presei, publicată joi, 30 aprilie 2026, Republica Moldova ocupă poziția 31 în vreme ce România este pe locul 49. Clasamentul, realizat de organizația Reporteri Fără Frontiere (RSF), cuprinde 180 de țări analizate. Pe 3 mai se celebrează, ]n fiecare an, libertatea de exprimare. 

România: diversitate, hărțuire, finanțări corupte

Raportul RSF remarcă pluralism și diversitate în peisajul media din România, cu investigații de interes public care se fac și se publică, dar subliniază că principala problemă este opacitatea surselor de finanțare, ”uneori chiar corupte”. Banii oferiți netransparent de partide din subvențiile primite de la stat permit politicienilor care beneficiază de aceste fonduri să își cumpere acoperire favorabilă.

Și ”dificultățile pieței subminează fiabilitatea informației și încrederea în presă”. Sustenabilitatea multor canale tv de știri este fragilă în vreme ce ”deciziile editoriale sunt adesea subordonate intereselor proprietarilor”, ceea ce transformă ”uneori mass-media într-un instrument de propagandă”. Aceasta face și ca spațiul informațional, tradițional sau online, să fie bombardat cu fake-news-uri.

Documentul citat mai precizează că ”politicienii populiști au adoptat un discurs agresiv la adresa jurnaliștilor”. 

Fundațiile șubrede ale peisajului media românesc sunt amplificate și de tabloul juridic deloc liniștitor. Legislația este aplicată insuficient, procurorii intervin în activitatea jurnalistică la limita hărțuirii, justiția presează redacțiile să-și dezvăluie sursele. Mai sunt și procesele abuzive de tip, așa-numitele  SLAPP, care se încheie deseori cu decizii neconforme standardelor de libertate a presei. 

În fine, raportul amintește de cazul Emiliei Șercan și acuză autoritățile de complicitate cu autorii campaniei de denigrare dusă împotriva jurnalistei.

Moldova: polarizare, bani puțini și autocenzură

Situația nu e mai simplă la est de Prut: raportul descrie o presă adânc polarizată între tabere pro-ruse și pro-occidentale, însă, în ultimii ani, ”controlul exercitat de oligarhi și lideri politici asupra liniilor editoriale a scăzut” real dar fragil. ”Majoritatea instituțiilor deținute de politicieni urmează linia partidelor lor”. În schimb, este evocată demantelarea imperiului mediatic construit de Ilan Șor, oligarhul fugar, și suspendarea licențelor pentru posturile asociate condamnatului Vladimir Plahotniuc. Conținutul acestora a migrat însă, parțial, în online.

Reporteri Fără Frontiere amintește ca sursă de vulnerabilitate accesul uneori blocat la informații dar și procesele frecvente și arbitrare pentru defăimare. După ce războiul din Ucraina a prăbușit piața publicitară, presa independentă supraviețuiește în bună măsură din finanțare externă.

Același război este cauza autocenzurii multor jurnaliști, în fața insultelor și intimidărilor din partea politicienilor sau a susținătorilor acestora.

Tot mai mult sub presiune la nivel global

Definiția libertății presei, așa cum o formulează RSF, înseamnă ”capacitatea jurnaliștilor, ca indivizi și ca grup, de a selecta, produce și difuza informații de interes public, independent de ingerințe politice, economice, juridice și sociale și fără amenințări la adresa siguranței lor fizice și psihice”. Or, potrivit clasamentului, difuzat anual începând din 2002, posibilitățile jurnaliștilor de a lucra în siguranță și independent sunt din ce în ce mai amenințate la nivel global.

În peste jumătate dintre state, condițiile pentru mass-media sunt ”dificile” sau ”foarte grave”. În Rusia (locul 172 din 180 de state) se află în spatele gratiilor 48 de jurnaliști, presa de opoziție a fost desființată iar vocile critice au fost declarate ”indezirabile” sau ”agenți străini”, ceea ce înseamnă că menționarea lor se pedepsește penal. Toate instituțiile media sunt deținute de oameni fideli Kremlinului. Niciun jurnalist, nici măcar în exil, nu este ferit de sentințe bazate pe legi vagi și draconice, adoptate în grabă pentru a condamna ”defăimarea” și ”știrile false”.

Țările cu cel mai ridicat nivel de libertate a presei sunt Norvegia, Estonia, Țările de Jos și Danemarca. Jurnaliștii din anumite regiuni ale Africii și Asiei se confruntă cu cele mai dificile condiții. Iar jurnaliștii din Africa de Nord sunt, în general, mai puțin liberi decât colegii lor din sudul continentului.

Există și țări precum Eritrea, China, Coreea de Nord și Iran, libertatea presei nu a existat niciodată.

Traiectorii diferite în Polonia și Slovacia

Un exemplu de evoluții divergente se găsește chiar în centrul Europei: în Polonia, presa a devenit mai liberă, în timp ce în Slovacia ostilitatea față de mass-media a crescut. Ambele țări sunt încă evaluate drept ”satisfăcătoare”, dar evoluează în direcții complet diferite.

Potrivit RSF, schimbarea de guvern de la sfârșitul anului 2023 a reprezentat un punct de cotitură pentru Polonia. După înfrângerea partidului Lege și Justiție (PiS), cunoscut pentru pozițiile sale anti-avort și anti-LGBTQ+ și pentru politica anti-imigrație, noul executiv a renunțat la atacurile verbale și la presiunile juridice asupra presei.

În același an, și alegerile din Slovacia au marcat un punct de cotitură: Robert Fico a revenit pentru al patrulea mandat de prim-ministru, după câțiva ani petrecuți în opoziție, ”iar teza sa a fost mereu că jurnaliștii îi sunt dușmani”, spune Lukáš Diko, redactor-șef al Centrului de Investigații Jan Kuciak (ICJK), o organizație media independentă care poartă numele jurnalistului ucis în timpul celui de-al treilea mandat al lui Fico pentru că investigase legături între grupări de crimă organizată și companii asociate partidului premierului.

Frica generată de asasinarea tânărului jurnalist și retorica ostilă a autorităților i-a descurajat pe mulți să urmeze o carieră în presă, spune Diko.

Atacurile asupra presei ca strategie politică

Și Argentina a înregistrat un recul semnificativ în noul index. campaniile deliberate de defăimare ale președintelui libertarian de dreapta Javier Milei au creat un climat ostil pentru jurnaliști, despre care susține că ”nu sunt desetați îndeajuns”. Milei ”nu insultă ca economist sau cetățean obișnuit ci ca reprezentant suprem al statului argentinian”, avertizează Fernando Stanich, președintele FOPEA, organizație nonguvernamentală implicată în promovarea libertăților presei în țara sud-americană.

La fel ca Milei și Fico, președintele SUA Donald Trump a insultat și amenințat în mod repetat presa, încă din campania sa din 2016. Argentina, Slovacia și Statele Unite arată cât de rapid pot deveni ostile față de jurnaliști chiar și state considerate stabile și democratice. 

Raportul RSF amintește și de cei peste 220 de jurnaliști uciși de la începutul războiului dintre Israel și Hamas în Gaza, dintre care cel puțin 70 în timpul exercitării profesiei. Hamas este considerată organizație teroristă de multe state occidentale și de Uniunea Europeană.

Rețelele profesionale, tot mai importante

Cercetătoarea în domeniul media Vera Slavceva-Petkova, de la Universitatea din Liverpool, consideră că jurnaliștii pot face față presiunii structurilor politice, hărțuirilor sociale sau precarității economice prin solidaritate și colaborare cu organizații care le împărtășesc valorile. Astfel de rețele vor deveni tot mai importante în anii următori.

Jurnalista și cercetătoarea media Glenda Daniels de la Universitatea Witwatersrand din Johannesburg afirmă că o societate civilă puternică a contribuit la menținerea unui statut satisfăcător al libertății presei din Africa de Sud.