Repatrierea refugiaţilor irakieni

Extremiştii şiiţi i-au torturat rudele înaintea de a le asasina. Temându-se că-şi va pierde şi ea viaţa, ca atâţia alţii din familia ei, Hala Ibrahim Ahmed s-a refugiat, în iunie trecut. Împreună cu soţul ei, femeia, în vârstă de 35 de ani a plecat de la Bagdad, ajungînd în Siria. Dar li s-au terminat banii, întrucât în Siria nu li s-a permis să muncească. După câteva luni s-au întors în capitala irakiană. Nu însă şi acasă, pentru că, în cartierul lor controlat de o miliţie şiită, cei doi tineri suniţi n-au mai putut reveni. Aşa că s-au instalat într-o suburbie sunită.

Despre soarta unor oameni ca ei s-a discutat mult în ultimele luni. Dar nu se ştie nimic precis despre numărul real al refugiaţilor irakieni. Nici Înaltul Comisariat ONU pentru refugiaţi nu e edificat. Potrivit Walpurgei Engelbrecht de la Naţiunile Unite „se vehiculează informaţii contradictorii. La ministerul irakian pentru strămutaţi se apreciază că s-ar fi repatriat din Siria circa 30.000 de familii. Ar fi vorba deci de 180 sau 200.000 de persoane. Întrucât însă mulţi nu se înregistrează, e vorba de o estimare foarte aproximativă”, a declarat Engelbrecht.

Neînregistraţi au rămas şi oamenii care s-au văzut nevoiţi să-şi părăsească domiciliile. Înaltul Comisariat ONU a apreciat numărul celor refugiaţi în Siria şi Iordania la 2 milioane. Alte trei milioane şi-ar fi abandonat căminele, refugiindu-se în interiorul Irakului.

Din pricina absenţei unor informaţii exacte, unele organizaţii umanitare acuză guvernul irakian al premierului Nuri Al Maliki de cosmetizare a datelor statistice. In plus, aceste organizaţii refuză să folosească termenul de „repatriere”, întrucât refugiaţii revin ce-i drept în Irak, nu însă şi la casele lor, în măsura în care acestea se află în zone dominate de reprezentaţii altei confesiuni.

In mod evident, reîntoarcerea în Irak a zeci de mii de oameni se datorează în bună măsură ameliorării situaţiei securităţii din ţară. Unii revin însă în ţară pentru că li s-au terminat banii, sau le-au expirat vizele şi nu se mai bucură de un statut legal în ţările în care s-au refugiat. Clar e de asemenea că unii dintre ei se confruntă cu riscuri şi neajunsuri mari, de pildă dacă-şi găsesc casele ocupate de străini, inclusiv de alţi refugiaţi, ori dacă nu reuşesc să-şi mai procure de lucru.