Renunțare, revenire, nedumerire – Lecornu se întoarce

Sfârșitul unei săptămâni pline de evenimente îi lasă pe francezi cel puțin cu certitudinea că Emmanuel Macron nu vrea să rezolvecriza care mocnește de luni de zile – nici prin dizolvarea Adunării Naționale, nici printr‑o retragere personală. În schimb, președintele l‑a însărcinat din nou pe premierul interimar Sébastien Lecornu să formeze guvernul.

La începutul săptămânii, mulți începeau deja să scrie epitafuri politice pentru omul de încredere al lui Macron. „M‑am întrebat dacă mai există vreun gaullist în această țară“, l‑a elogiat luni adversarul său politic Olivier Faure pe X. Lecornu tocmai își depusese demisia (pe 6 octombrie), la doar câteva ore după prezentarea echipei sale guvernamentale la Élysée. „A existat unul, și tocmai a plecat cu demnitate și onoare“, a notat Faure despre premierul cu cel mai scurt mandat din a Cincea Republică.

Ultima carte a lui Macron?

Re­numirea lui Lecornu distruge acum speranța Partidului Socialist (PS) de a putea, în cele din urmă, să instaleze un premier. De la alegerile parlamentare anticipate din vara lui 2024, nicio forță politică din Adunarea Națională nu are majoritatea. Totuși, coaliția apărută sub numele de Nouvel Front Populaire (NFP), alcătuită din socialiști, comuniști, verzi și stânga populistă de la La France Insoumise - Franţa Rebelă (LFI), are mai multe locuri decât celelalte două blocuri majore – Rassemblement National - Reuniunea Naţională (RN) de dreapta‑naționalistă a lui Marine Le Pen și Jordan Bardella, precum și cercul prezidențial extins cu conservatorii republicani (LR).

Până acum, Macron a mizat întotdeauna pe prim‑miniştri din propriul său partid. Dar atât Michel Barnier, cât și François Bayrou au fost demişi de Parlament. Nu ar fi deci timpul pentru o coabitare – adică o colaborare între președinte și opoziție? Deși o alianță cu formaţiunea populistă de stânga Franţa Rebelă (LFI) pare exclusă, o înțelegere cu socialiștii, forță instituțională, părea cel puțin posibilă.

Misiunea imposibilă a lui Lecornu

Vineri, Macron a invitat conducerea partidelor – cu excepția lui LFI și RN – la Palatul Élysée pentru a găsi o soluție la blocajul politic. Săptămâna viitoare trebuie depus bugetul pe 2026 în Parlament, pentru respectarea termenelor constituționale. Agențiile de rating și reprezentanții economici sunt deja îngrijorați de datoria publică mare și de evoluția politică din Franța.

Tensiunile izbucnesc mai ales pe teme care divizează Franța de ani: politica socială, vârsta de pensionare și disciplina bugetară. Dar, spre deosebire de Germania, unde compromisurile peste granițele partidelor sunt parte din cotidianul politic, Franța duce lipsă de o tradiție a coalițiilor guvernamentale largi. Planul de austeritate propus pentru anul viitor pare prea radical pentru socialiști, în timp ce Macron respinge ferm orice anulare sau suspendare a reformei pensiilor, adoptată cu mare rezistență.

Depinde de socialiști

Socialiștii, ale căror voturi ar putea decide soarta noului guvern, cresc acum presiunea asupra prim‑ministrului. Dacă Lecornu nu „suspendă imediat și complet” reforma pensiilor, PS va iniția moțiunea de cenzură în Parlament, a declarat sâmbătă dimineață secretarul general al PS, Pierre Jouvet, pentru agenția AFP. În declarația guvernamentală, premierul trebuie de asemenea să promită să nu mai folosească articolul controversat 49.3, care permite adoptarea bugetului fără vot parlamentar. „Dacă nu se întâmplă asta“, spune Jouvet, „deputații îi vor retrage sprijinul printr‑o moțiune de neîncredere.“

Le Pen simte momentul

Încă nu se știe cum va arăta cabinetul „Lecornu II“. Presiunea pe premier și președinte este masivă – nu doar din partea stângii. În ultimele zile, mai mulți aliați apropiați ai lui Macron s‑au distanțat de președinte. Fostul premier Édouard Philippe, al cărui partid Horizons a furnizat anterior miniștri, a cerut chiar demisia președintelui. Ministrul de interne Bruno Retailleau, care este și liderul LR, a declarat deja că nu vrea să facă parte din noul cabinet; și alți miniștri iau în considerare demisia.

Pentru președintele RN, Jordan Bardella, Macron este „mai izolat și mai depărtat ca niciodată“ de Élysée. El numește noul guvern „o glumă proastă, o rușine democratică și o umilință pentru francezi“. Pe X, el anunță totodată că va încerca să răstoarne cabinetul cât mai curând. Le Pen și Bardella cer noi alegeri — sau demisia președintelui.

Teatru politic

„În această seară îmi consider misiunea încheiată“, anunța Sébastien Lecornu miercuri seara la știrile de la ora principală, către un public de milioane. Întoarcerea sa, despre care mulți observatori cred că doar va amâna alegerile anticipate, începe acum cu ton rezervat. „Accept – din simțul datoriei – misiunea încredințată de președinte“, a postat noul prim‑ministru imediat după reînvestirea sa pe X. Este „un drum dificil, dar realizabil“.

Mulți francezi însă abia mai pot lua în serios acest spectacol politic. Încrederea în instituții, spune expertul pe probleme interne franceze Ross, a suferit clar. Această extenuare politică se reflectă și în sondaje: Rassemblement National ar câștiga în prezent clar primul tur al alegerilor parlamentare anticipate, cu aproximativ 35%, lăsând în urmă alianța de stânga și cercul lui Macron.

Din ce în ce mai mulți cetățeni reacționează stupefiați la lupta de la Paris și cer consecințe. Conform celor mai recente sondaje, peste două treimi din francezi își doresc demisia președintelui. Macron însă exclude asta. El ar fi asigurat, potrivit liderilor de partid vineri la Élysée, că își va duce mandatul până în primăvara lui 2027.