Renate Weber, la loc comanda! Și acum, ce facem?

Cogeamite șefii celor două Camere ale Legislativului și-au dat cu stângu-n dreptu’ și, după felul dezorientat cum îi văd reacționând, nu lasă impresia să-și fi pregătit un „plan B”, pentru cazul când se întâmplă ceea ce s-a întâmplat: CCR a declarat neconstituțională revocarea doamnei Renate Weber.  

Judecătorii Curții au procedat corect. Și nici măcar nu le-a fost greu: domna Renate le-a oferit, în întâmpinarea făcută, toate elementele necesare, ca să constate neconstituționalitatea revocării sale. 

Mi-e și jenă să spun ce întrebare elementară îmi încolțește în minte: oare juriștii de la Parlamentul României, consilierii de specialitate ai domnului Orban și ai doamnei Dragu, experții cei mai de vază, sunt atât de ageamii, încât nu și-au dat seama cum se va apăra A.P. și câtă dreptate i-ar putea da Curtea?

Cele întâmplate constituie un mare eșec profesional pentru cei care au pregătit demersul de revocare a A.P.  În opinia mea, au dat-o în bară nu pentru că n-ar trebui  înlăturată de la butoane politiciana ferventă, traseista și totdeuna profitoarea Weber, ci pentru că și-au făcut treaba în dorul lelii.

Repet, nu-i putem reproșa Curții nimic de rândul acesta. Altădată, aceeași CCR își depășea atribuțiile și chiar îi indica președintelui calea de urmat, cum a fost în cazul Kovesi: ”Președintele României urmează să emită Decretul de revocare din funcție a Procurorului șef al DNA, doamna Laura Codruța Kovesi”.

Culmea, CCR nu numai că își depășea atunci atribuțiile, dar și le îndeplinea defectuos:  a trebuit să observe instanța europeană  faptul că fostei șefe a DNA nu i s-a asigurat dreptul la apărare, conform Constituției – obligație elementară, pe care înalții magistrați bucureșteni aveau obligația s-o ia în considerare.

N-au observat nimic, sau – mai probabil – s-au făcut că nu observă. Acuma, în cazul Weber, nu le scapă nimic și observă totul.

Așadar, CCR a găsit cu ușurință argumentele privind neconstituționalitatea revocării doamnei Renate Weber, cele pe care nu le găsea deloc acum trei ani, când interesul majoritarilor pesedisto-aldiști era ca revocarea doamnei Laura Codruța Kovesi să fie perfect constituțională.

Hotărârea este definitivă, nu poate fi contestată, Parlamentul este obligat s-o aplice, dar asta nu anulează voința aleșilor. Înalta instanță constată neconstituționalitatea în ce privește demersul, așa cum a fost el făcut, nu în ce privește voința celor aleși.

Parlamentul este, conform Constituției „… organul reprezentativ suprem al poporului roman” (art. 51, al. 1). Nici CCR nu poate frânge voința Parlamentului, care acum nu-i mai acordă încredere traseistei Weber.  Nu voința instituției o atacă CCR, ci procedura, modul cum a acționat instituția pentru a încadra hotărârea înaltului for într-un context juridic corect.

De aici pornește planul B, cel la care nu s-a gândit nimeni. În locul demersului neconstituțional de până acum, se impune un altul, care să respecte întru totul  litera și spiritul Legii Fundamentale.

Din păcate, liderii coaliției nu s-au arătat preocupați de acest aspect. Grija lor era să stabilească exact persoana care se va instala pe fotoliul vacant, în cazul când reușește planul A.  Au găsit persoana conform algoritmului și au bătut palma conform obiceiului, dar scaunul stă încă ocupat. Nimeni nu știe ce urmează.

Doar președintele Iohannis se arată preocupat de modul cum ar putea fi reluat demersul.  Și-a exprimat opinia în termeni prudenți și cu o subtilitate a cărei finețe este de admirat: ”Probabil procedura va trebui rafinată”.

Cum spuneam la început, deplâng felul cum au acționat juriștii triplei alianțe de la guvernare dând cu oiștea-n gard. Nu le cerea nimeni să recurgă la ilegalități, dar aveau obligația să incadreze demersul strict între limite constituționale.

Puteţi citi articolul integral AICI.