Reluarea adopţiilor internaţionale

Se ştia de ani buni că SUA insistă pe lângă autorităţile româneşti să liberalizeze adopţiile internaţionale, dar abia telegramele Wikileaks au arătat cât de serioasă era această preocupare. Guvernele României au refuzat însă mereu orice concesie, invocând invariabil exigenţele UE. Problema copiilor orfani fusese o problemă politică centrală în cursul negocierilor de aderare şi adoptarea legii Legii 273/2004, care interzicea adopţiile internaţionale, a contat mult în decizia de închidere a negocierilor.

Se pare că însă că Guvernul Boc s-a hotărât să facă unele concesii, promovând o lege care îngăduie străinilor cu reşedinţa în România să adopte copii. Legea care a fost votată deocamdată la Senat, ca primă cameră sesizată, recurge la un artificiu, redefinind pur şi simplu termenul de adopţie internă. Potrivit noii legi, “adopţia internă este adopţia în care adoptatorul sau familia adoptatoare cât şi adoptatul au reşedinţa obişnuită în România”. Până acum se vorbea de domiciliu (ceea ce trimitea la cetăţenie), dar potrivit acestui proiect de lege orice străin cu drept de şedere permanentă poate adopta un copil din România.

Diferenţa este majoră, deoarece în acest fel un american, bunăoară, stabilit cu diferite treburi la Bucureşti ar putea în sfârşit să adopte un copil şi, la un moment dat, să plece apoi cu el acasă în SUA.

Dar desigur că noua definiţie a adopţiei interne îi dezavantajează de astă dată pe românii care au plecat în număr mare în străinătate. Şi de aceea a fost introdusă o prevedere menită să ofere şi românilor o compensaţie. Adopţia ar fi permisă aşadar şi pentru cei cu reşedinţa în afara României dacă măcar unul dintre soţi este cetăţean român. Se vede de fapt că şi pe această cale posibilităţile de adopţie au fost mult extinse.

Legea aceasta promovată de guvern în procedură de urgenţă propune modificări mici, dar care deschid calea unor modificări mari pe viitor.

Se poate vedea de pe acum că a căzut cu totul bariera cetăţeniei. Adopţia nu mai depinde câtuşi de puţin de cetăţenia celor care adoptă, ci de o condiţie de altă natură. Iar la un moment dat când se va constata că în lumea de azi reşedinţa e ceva atât de schimbător şi de puţin relevant pentru identitatea unei persoane, atunci se va renunţa şi la această condiţie.

Autor: Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti
Redactor: Medana Weident