Relaţii speciale, responsabilităţi speciale

Angela Merkel vizitează din nou China. Întâlnirile sino-americane la vârf sunt de altfel frecvente în ultima vreme. Astfel, premierul chinez Li Keqiang a vizitat Germania în mai 2013, iar preşedintele Chinei, Xi Jinping, a făcut acelaşi lucru în martie curent. Acum, cancelarul german întoarce aceste vizite, iar în octombrie vor avea loc la Berlin consultări guvernamentale bilaterale. La acestea se adaugă vizitele la Beijing din primăvara trecută ale unor miniştri germani, cum ar fi cel de Externe, Frank-Walter Steinmeier, sau cel al Economiei, Sigmar Gabriel. Cu excepţia SUA, nu există ţară din afara Europei cu care Germania să întreţină contacte atât de strânse cum sunt cele cu gigantul asiatic. Evoluţia se explică prin faptul că nu există în afara Europei, iarăşi cu excepţia SUA, o ţară care să fie mai importantă pentru economia germană decât este China.

Întreprinderile germane au profitat masiv de enorma creştere economică înregistrată în ultimele decenii în China. Mai ales cele constructoare de automobile, maşini şi utilaje. Germania cultivă însă aceste relaţii şi fiindcă orice chestiune internaţională importantă a ajuns să aibă şi o dimensiune chineză. Fie că este vorba de programele atomice ale Coreei de Nord şi Iranului, fie că e vorba de chestiuni de mediu, de stabilitate a monedei euro, de siguranţă energetică, de strategii de dezvoltare pentru Africa, de războaiele din Siria şi Irak sau de relaţiile cu Rusia în contextul crizei din Ucraina, guvernul de la Beijing are un important cuvânt de spus. Chiar dacă nu este mereu pe placul politicienilor germani.

În aceste împrejurări este bine că relaţiile sino-germane au ajuns să fie atât de strânse. Prin foruri de dialog, prin vizite periodice şi prin relaţii personale ele au ajus să fie într-atât de instituţionalizate, încât nici măcar schimbările de guvern nu pot produce iritări.

Totuşi, relaţiile speciale presupun şi responsabilităţi speciale. Şi tocmai fiindcă Germania este percepută ca un partener de încredere la Beijing, Angela Merkel trebuie să aibă curajul să abordeze şi temele mai dificile. De exemplu, litigiile teritoriale din Marea Chinei de Est şi de Sud. Acele conflicte trebuie soluţionate în baza dreptului internaţional şi nu cu mijloace militare. Germania este direct interesată de menţinerea păcii în regiune, fiindcă un eventual conflict ar afecta principalele căi de navigaţie ale lumii.

În plus, Merkel ar trebui măcar în spatele uşilor închise să condamne măsurile represive cu care se confruntă vocile critice existente în societatea chineză şi să apeleze la respectarea normelor statului de drept. Privitor la plângerile firmelor germane a căror pătrundere pe piaţa chineză este îngreunată prin diverse metode administrative - acestea vor fi luate în discuţie cu siguranţă pe durata vizitei. Nu trebuie uitat că tocmai se înfiinţează o nouă comisie economică bilaterală.

În fine, relaţiile speciale sino-germane ar trebui să capete şi o perspectivă europeană mai bine conturată. Guvernul de la Beijing este din nefericire tot mai capabil să sădească discordie între ţările UE, fiindcă investiţiile chineze în străinătate, tot mai consistente, produc şi o creştere a concurenţei între partenerii europeni. Este aşa fiindcă, la rigoare, interesul naţional se află încă mai presus de cel comunitar.