Reformarea Consiliului de Securitate

Principala sarcină a Consiliului de securitate ONU este menţinerea securităţii internaţionale şi a păcii mondiale. Creat în 1946, Consiliul de securitate se compune din 15 state membre, între care 5 permanente, dotate cu drept de veto. Despre reformarea Consiliului se discută la sediul ONU de la New York încă din 1993. In dezbatere se află de atunci încoace, atît dreptul de veto, cît şi numărul statelor membre şi în genere alcătuirea forului suprem al organizaţiei mondiale. S-au examinat în acest interval nenumărate propuneri de reformă, dar nici una n-a reuşit să întrunească adeziunea tuturor sau măcar a unei majorităţi suficiente. In ce stadiu se află dezbaterea în prezent?

După îndelungata paralizie, în Adunarea Generală ONU s-a iscat mişcare. In grupul celor 192 de ţări membre s-a relansat ideea extinderii Consiliului de Securitate ONU. Potrivit ambsadorului Berlinului la Naţiunile Unite, Thomas Matussek, acest nou efort ar putea fi şi ultima şansă pentru proiectul Germaniei de a accede la statutul de membru permanent al forului suprem al organizaţie mondiale. Matussek a subliniat că „modelul propus de noi iniţial ni se pare în continuare unul bun, dar am precizat că suntem dispuşi să discutăm şi alte posibilităţi, cu condiţia să contribuie la realizarea dezideratului nostru, de a adapta Consiliul de securitate modificărilor apărute pe eşichierul politic internaţional”.

In chestiune este deci remanierea Consiliului creat după cel de-al doilea război mondial astfel încît să se potrivească lumii globalizate a veacului actual şi să confere o pondere sporită lumii a treia, în speţă Africii, Asiei şi Americii de sud.

Mai nou, Germania nu mai insistă însă ca, împreună cu Japonia, Brazilia şi India, să obţină automat statutul de membru permanent al unui Consiliu de Securitate extins. Cu toate acestea, nu se întrevede încă soluţionarea chestiunii. Potrivit ambasadorului german „ un număr crescînd de state membre se îndreaptă către modele de rezolvare interimară. Mai precis, se reflectează la o modalitate de soluţionare care să acopere următorii 10 sau 20 de ani, fără să se determine alcătuirea definitivă a Consiliului de securitate, cu membrii săi permanenţi şi nepermanenţi”.

Cu alte cuvinte, extinderea forului ar putea să fie făcută, fără să se creeze pe moment noi mandate permanente. Ambasadorul german crede că numărul membrilor consiliului ar trebui să sporească de la 15 la cel puţin 25, pentru a se asigura o „reprezentare suficientă” a diverselor regiuni ale globului.

De altă părere este America. SUA nu doresc să permită o lărgire atît de amplă a forului, propunînd un număr de maximum 21 de membri.

Noul secretar general al organizaţiei mondiale, Ban Ki Moon, a refuzat pînă în prezent să se comită. Diplomatul sudcorean, care a conferit recent, la Berlin, cu Angela Merkel şi-a manifestat dorinţa de a da o mînă de ajutor, mediind în acest contencios, dar a refuzat politicos să adopte una sau alta din poziţii. Cu toate acestea, Ban a admis că e conştient de dorinţa Germaniei, de a deveni membru permanent al Consiliului, şi că, „dată fiind dramatica schimbare a situaţiei politice care s-a produs în ultimii 60 de ani, e nevoie de o extindere a Consilului de Securitate”.

La rîndul său, ambasadorul german la ONU a ţinut să releve că Germania trebuie să se grăbească pentru a nu rata actuala sesiune a Adunării Generale. In acest scop Berlinul va trebui să-şi precizeze proiectul pînă la finele lunii martie.