Reformă a sistemului monetar internaţional?

Statele Unite au chemat în vara anului 1944 toate ţările lumii care luptaseră împotriva Germaniei şi Japoniei la o conferinţă în oraşul Bretton Woods, pentru a reechilibra economia grav afectată de cel de al Doilea Război Mondial. La reuniunea din 1944 au fost fondate Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare - pe scurt BERD, Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional. Banca Mondială avea să se ocupe de reconstrucţia Europei şi dezvoltarea în Asia, Africa şi America Latină în timp ce FMI are îndatorirea de a asigura stabilitatea valutelor din ţările confruntate cu dificultăţi economice şi financiare.

Cel mai important rezultat al reuniunii de la Bretton Woods a fost însă cuplarea sistemului economic postbelic la aur, cu dolarul american drept monedă de referinţă.

"Capitalismul anilor 50 şi 60 era antrenat de goana după câştig bazată pe activităţile sistematice din economia reală. Concret: cursurile de schimb erau fixe, dobânda de referinţă scăzută, pieţele financiare în expectativă, iar costurile materiilor prime erau stabile. Ca urmare: prin speculaţii pe pieţele financiare nu se puteau face câştiguri prea mari. În astfel de condiţii goana după profit avea loc în exclusivitate în economia reală. Ceea ce a dus la creştere economică, crearea de noi locuri de muncă, extinderea ajutoarelor sociale şi diminuarea treptată a datoriilor de stat", explică Stephan Schulmeister de la Institutul pentru cercetare economică de la Viena.

Problemele au apărut după războiul purtat de Statele Unite în Vietnam. Războaiele costă mult, iar America a emis atât de multe obligaţiuni de stat, încât acestea nu au mai avut contravaloarea în aur - aşa cum fusese stabilit la reuniunea de la Bretton Woods. Cursurile fixe de schimb au început să se clatine, iar când alte ţări precum Franţa au încercat să schimbe obligaţiunile de stat ale Americii în aur, preşedintele Richard Nixon a abolit de azi pe mâine, la 15 August 1971 obligtivitatea Statelor Unite de a schimba titlurile de valoare în aur. A urmat liberalizarea cursurilor şi o schimbare radicală a sistemului valutar.

De atunci, monedele au fost decuplate de economia reală. Valutele nu mai sunt ancorate în niciun sistem de valori recunoscut la nivel global. Banii sunt generaţi doar prin creditele oferite de bănci. Astăzi, doar aproximativ 5% din totalul banilor corespund schimbului real de bunuri şi servicii. Restul masei monetare, adică 95%, este pur speculativă şi nu există decât în mod virtual.

Problema cu care ne confruntăm astăzi este simplă: trebuie găsit un nou punct de referinţă şi un nou sistem de valori. Însă experţii nu au găsit până în prezent nicio soluţie viabilă la sistemul valutar bazat pe dolarul american.

"Nu cred că soluţia constă în plafonarea sistemului valutar cu ajutorul căruia să fixăm un minim şi un maxim al cursului valutar. Avem nevoie de o nouă monedă de referinţă care să stea în centrul sistemului valutar. Însă această monedă de referinţă nu există astăzi decât sub forma dolarului american. Iar atâta timp cât nu există alternative este absurd să începem să discutăm despre o reformă radicală a întregului sistem", spune Rolf Langhammer, vicepreşedintele Institutului pentru economie mondială din Kiel.

Autori: Rolf Wenkel/ Maria Pascu
Redactor: Laurenţiu Diaconu-Colintineanu