Recomandări inaplicabile
1 februarie 2013Unul dintre aspectele cuprinse în raportul CE este cel privitor la Avocatul Poporului. Discuţia datează din vara anului trecut când USL l-a schimbat din funcţie pe cel care fusese numit de PDL. Comisia a cerut atunci primului ministru să numească în funcţie pe altcineva, o persoană care să se bucure de susţinerea mai multor grupuri politice. Raportul dat joi pubblicităţii semnalează că majoritatea de la Bucureşti a numit un nou Avocat al Poporului care nu respectă cu stricteţe condiţiile cerute, dar îşi exprimă speranţa că lucrurile vor funcţiona bine.
De fapt recomandarea, aşa cum a fost formulată ea iniţial de preşedintele CE, Jose Manuel Barroso, era cu totul neaplicabilă. În mod ideal USL şi PDL ar fi trebuit să convină amical asupra unui candidat comun. Pură utopie! PDL încă din primele momente, bazându-se pe susţinerea Comisiei de la Bruxelles, a cerut pur şi simplu reinstalarea vechiului deţinător al funcţiei, ceea ce nu putea fi acceptat de noua majoritate. Toată lumea avizată ştia prea bine că Avocatul Poporului nu este decât un instrument politic discret, dar care poate avea o importanţă covârşitoare. În aceste condiţii o negociere amiabilă a funcţiei era imposibilă. Era ca şi cum o tabără s-ar fi predat de bună voie. În ciuda paradei de principii democratice, susţinătorii preşedintelui nu au putut ascunde că intenţionează să utilizeze instrumentul Avocatului Poporului pentru a-şi redobândi poziţiile pierdute. În plus se ştie că în 2011, Guvernul Boc a emis nu mai puţin de 140 de ordonanţe de urgenţă fără să fie în vreun fel incomodat de Avocatul Poporului, reprezentat pe atunci de un „prieten” al Guvernului. În consecinţă, devenise limpede că niciuna din forţele politice implicate în lupta politică din România nu ar pregeta să utilizeze nemăsurat instrumentele de care dispune.
Comisia Europeană, surprinsă de tot ce se întâmplă în politica românească, nu pare să mai aibă instrumentele potrivite de analiză. Instituit pentru un scop, Mecanismul de Cooperarea şi Verificare şi-a extins foarte mult aria de cuprindere, dar fără să aibă la dispoziţie aparatul necesar de adunare a informaţiilor şi de analiză instituţională adecvată. Este suficient să comparăm analiza recentă pe care a întreprins-o Comisia de la Veneţia cu Raportul Comisiei Europene ca să vedem ce lipseşte echipei de experţi de la Bruxelles. Comisia de la Veneţia consideră la capătul unei analize minuţioase că exercitarea unui control asupra ordonanţelor de urgenţă este extrem de importantă pentru garantarea statului de drept, dar că iniţierea acestui control nu trebuie atribuită cu necesitate Avocatului Poporului, (vezi Secţiunea X, punctul C) al cărui rol fundamental se referă la apărarea drepturilor omului.
Pentru a scoate instituţia Avocatului Poporului din câmpul minat al luptei politice, ar fi aşadar mult mai potrivit ca atribuţiile sale să fie restrânse la scopul originar pentru care a fost înfiinţată. Pe de o parte, noua Constituţie ar trebui să limiteze drastic abuzul de ordonanţă de urgenţă (vezi secţiunea X, punctul B , Avizul Comisiei de la Veneţia din 17 decembrie 2012) prin introducerea unui termen limită de aprobare în Parlament, iar, pe de altă parte, atacarea ordonanţelor ar putea fi atribuită unei minorităţi parlamentare ca în cazul legilor.
Avocatul Poporului înfiinţat după modelul nordic al ombudsmanului a ajuns să fie după modificarea Constituţiei din 2003 o pârghie politică cu utilizare contestabilă. Soluţia cea mai bună pare să fie, aşadar, întoarcerea la misiunea sa dintâi, pe care a neglijat-o într-o manieră regretabilă în beneficiul luptei partizane.