Recăderea în barbarie și leacurile ei | România | DW | 31.03.2021
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Opinie

Recăderea în barbarie și leacurile ei

Ura contra medicilor, denunțați la Bacău ca ”asasini” de simpatizanții AUR și cea nu mai puțin mortală din insultele și amenințările la adresa Maiei Morgenstern și a Teatrului Evreiesc sunt gemene. Au leac, oare? 

Nu e prima oară când evreii și medicii sunt, împreună și separat, ținta unei uri viscerale, iraționale, aparent doar imbecile, în fapt savant calibrate și utilizate politic de instigatorii ei. 

Finalul vieții lui Stalin, care afirmase cândva, just, că antisemitismul e o ”formă de canibalism” înainte de a deveni el însuși ”canibal”, s-a situat sub semnul unei paranoice teorii a conspirației care avea să coste viața multor medici evrei. Potrivit ciracilor săi din NKVD, conspirația ”halatelor albe”, evreiești, ar fi urmărit lichidarea liderilor URSS prin otrăvire, complotiștii fiind în majoritate doctori ”sioniști”. Dar în România?

Aberația blestemelor la adresa celor care încearcă să salveze viețiși oroarea incomensurabilă iscată de jegoasele insulte antisemite și amenințări cu moartea la adresa Maiei Morgenstern, a familiei ei și a actorilor Teatrului Evreiesc au un fundal comun. Nu doar pentru că, în plan moral, sunt manifestări de-o murdărie, de o mizerie, de o gregaritate insuportabile. Nu doar pentru că, politic, au fost asociate ambele partidului AUR. În numele acestui partid s-ar fi trimis amenințările cu moartea antisemite. Aceeași formațiune a organizat protestele din varii orașe ale țării, inclusiv și nu ultimul rând, pe cele de la Bacău, unde s-a scandat, în fața spitalului local, ”hoții” și ”asasinii” la adresa medicilor care, culmea, se străduiesc să salveze viețile amenințate încă, grav, de pandemie. 

Cele două uri și fondul lor comun

Îndărătul acestor manifestări se ascunde o ucigașă ură. Dar a cui și împotriva cui? Doar în contra medicilor? E la mijloc doar ura partidului AUR? Și dacă lașa anonimă trimisă Maiei Morgenstern n-a fost redactată de un membru AUR, expedierea ei în numele partidului lui George Simion care a făcut-o celebră pe paradigmatica și inenarabila Șoșoacă fiind o provocare? 

Dar n-a fost trimis mesajul cel puțin în credința că e în spiritul unora din pilonii doctrinari ai acestui partid, de vreme ce senatorul AUR, Lavric, un filosof care a semnat mulți ani de zile în România literarară a lui Nicolae Manolescu, nu se sfiește să folosească noțiuni cod, ca "masoreții”, pentru a-i înfiera pe evrei? 

”Nu știm încă dacă autorii atacurilor antisemite din aceste zile sunt și membri AUR. Ce știm sigur e că AUR e autorul lor moral. George Simion, Șoșoacă, Lavric și camarazii lor au readus în spațiul public ura și violența. O ciudată pasivitate a forțelor de ordine încurajează tacit protestele neautorizate, sfidarea regulile sanitare, discursurile incendiare”, scria pe drept, recent, pe FB, Vasile Popovici. 

Pare clar un fapt. Ambele forme de ură, cea antisemită și cea anti-intelectuală, mai întotdeauna înfrățite în ideologiile totalitare care au însângerat secolul XX, pentru că asta exprimă afurisirea medicilor și evreilor, constituie expresia unei recăderi în barbarie. Cea, din care România a ieșit mai întâi după Holocaust, iar apoi grație prăbușirii foarte anti-intelectualului și antisemitului regim comunist. 

Neghiobia, needucația și resorturile derapajelor protestatare

Din păcate, la mijloc nu e doar imbecilitatea și lipsa de educație, cum cred mulți, nu în ultimul rând mulți evrei. ”Când se va scrie istoria acestor timpuri delirante, sloganul "Jos medicii!" va trebui să figureze sus de tot pe lista imbecilității agresive. "Oarbă, stupidă, iremediabil și incurabil tembelă”, scrie Vladimir Tismăneanu. 

Reiese că deșteptarea și educarea oamenilor ar putea fi, în acest context, un remediu rapid? Un panaceu? 

Aș vrea să fie așa. Mă tem însă că am vești relativ proaste pentru partizanii acestei populare idei. Derapajul ”antimasoretului” Lavric indică altceva. O relativizează, de altfel, pe bună dreptate, chiar Tismăneanu, notând, în legătură cu resorturile protestelor antimedicale, că ”incertitudinea prelungită, anxietatea devenită o insuportabilă cutumă, cotidianizarea solitudinii, duc la o nervozitate extremă. O stare de neliniște firească este transformată în chip cinic, de către noii mistagogi, în revoltă împotriva a tot ce înseamnă gândire rațională. Cu cine luptăm? Cu medicii? Agenții imperialiști și sioniști, cum credea Stalin? Ce urmează? Vânatoarea de medici? Dincolo de frământările spontane, cred că putem observa un pattern, o metodă, o coordonare, o strategie. Care este una menita să arunce țara în haos. Iar atunci...vor răsări din Cer...mântuitorii”.

Țelul politic al instigărilor

Exact acesta este mecanismul fanatizării și rinocerizării frustraților și transformării lor în masă de manevră întru cucerirea puterii politice prin mijloace democratice și nimicirea democrației, ca expresie politică avansată a civilizației iudeo-creștine. Pe acest drum bătătorit, mijloacele și doctrinele contează prea puțin. Pot fi de stânga, de dreapta, comuniste, ecologiste, naziste, religios-fundamentaliste, legionaroide, islamiste. Se pot da creștine, fără să fie, de fapt. 

Importantă e ura pe libertate, pe statul de drept, pe lege și justiție, pe capitalism, pe morala evreiască și creștină întemeiate de Decalog, ca și pe societatea și civilizația create în baza Scrierilor Sfinte și a gândirii logice și raționale. Importantă e impunerea acestei uri și a distrugerii nihiliste pe care o vrea, prin masificarea și fanatizarea totalitară a societății atomizate și smintite de neînțelegerea unei modernități complexe, greu de asumat.

La conducerea acestui laborios proces destructiv nu s-au instalat imbecili. La originea antisemită a atacului asupra Maiei Morgenstern, de care liderul AUR, George Simion, s-a distanțat, afirmând că e "o intoxicare incalificabilă ce trebuie pedepsită", fără să reușească să fie credibil, s-a situat tentativa delincventului de a proteja o ieșire antisemită a unui director de teatru. La o ședință a colegilor săi, acest director de instituție culturală i se adresase șefei Teatrului Evreiesc cu un oribil apelativ antisemit, având apoi neobrăzarea de a-i cere ”să nu se supere”, pentru că l-ar fi rostit ”în glumă”.

Antisemitismul, un socialism al cretinilor? 

Nu lipsa educației e problema lui. Și e greu de crezut că acest ticălos director de teatru e un dobitoc și un idiot care trebuie urgent alfabetizat. Insul nu e unul din gangsterii de cartier care, dimpreună cu peștii rămași în pandemie fără clienți, cu derbedeii ultrași, cu varii alți declasați și cu pițipoancele lor frustrate au luat mai nou străzile cu asalt să protesteze împotriva medicilor ”hoți” și ”asasini” și a ”dictaturii măștii”. Și să-i vitupereze xenofob pe primarul neamț din Timișoara, pe unguri, ori pe Raed Arafat. La mijloc, nu sunt doar prejudecățile și răutatea lui, ale antisemiților și xenofobilor. A-i trimite pe toți înapoi la școală nu ajută mereu și neapărat. S-a înșelat grav fondatorul social-democrației germane, August Bebel, crezând că antisemitismul ar fi ”socialismul proștilor”. 

E și al deștepților. Iar ura de grup, antisemitismul, rasismul, xenofobia și extremismul conspiraționist nu sunt fenomene restrânse la păturile mizere sau la spațiul ex-comunist și la culturi refractare la modernitate.

Un recent și inteligent studiu sociologic american, despre care informează publicația evreiască Tablet, relevă persuasiv că, peste ocean, nivelul de antisemitism nu scade, ci dimpotrivă, crește, vai, odată cu nivelul educției. Culmea ostilității antievreiești au escaladat-o peste ocean inșii cu titluri doctorale. Dar nu e vorba de cei care le-au obținut la fabricile românești de diplome. Ci de americani corecți politic, trecuți cu brio prin cele mai înalte facultăți din lume, care se pricep de regulă de minune să dea răspunsuri convenabile, aparent neantisemite, în sondaje convenționale, dar se dovedesc doldora de iudeofobie, de ură antisemită, dacă sunt testați mai subtil. Ne putem deci lipsi de școală și educație?

Leacurile

Defel. Dar ar fi bine să încetăm să ne autoamăgim. Propensiunea pentru extremism, ură și chiar crimă nu e străină de natura omului. Care, indiferent de cât studiază, e mereu în pericol să-și piardă sentimentul onoarei și simțul etic sau estetic, să cadă pradă trufiei, sau urii de sine și deci tentației extremiste, lăsându-se sedus să-și piardă omenia, odată cu individualitatea și personalitatea proprie, din ranchiună, frustrare și de dragul poftelor, vanității, al mirajului puterii politice și al nihilismului total. 

Cum împiedicăm, așadar, reșuta în barbarie? Mizăm, totuși, pe educație? Desigur. Dar pe una pedagogic, axiologic și moral mai adecvată decât cea oferită până acum de o elită neavenită. Și nu doar pe ea. 

Ci și pe un stat cu reprezentanți consecvenți în a pedepsi derapajale extremiste și în a respecta egalitatea oricui, chiar și a dregătorilor, în fața legii, care nu poate fi stimat și susținut cât timp are lideri nerozi, autoritari, duplicitari, ipocriți și profitori, incapabili să reziste ispitei de a manipula, de a dezinforma și de a trage spuza fricii de pandemie pe turta propriei puteri.