Realităţi şi aparenţe democratice

Cît de durabile sunt reformele – în special cele din domeniul justiţiei - în ţări ca România şi Bulgaria, care au aderat în acest an la UE – se întreabă în paginile ziarului conserbatror german Frankfurter Allgemeine Zeitung, Christoph Schalast, un expert în domeniu . Potrivit lui, construcţia statelor de drept în centrul şi estul Europei întîmpină încă dificultăţi uriaşe, nu pentru că ţările din zonă n-ar fi adoptat constituţii şi legislaţiile impuse de UE, ci pentru că le lipseşte cultura dezbaterii şi participării la democraţie, care să le permită aplicarea lor justă.

Expertul german se arată convins că ameliorarea situaţiei, care afectează nu doar justiţia, ci şi administraţia nu se va produce decît în urma reformării universităţilor şi adaptării studiilor de drept la standarde occidentale.

Situaţia din Israel şi scăderea şomajului în Germania

Ziarele germane mai abordează azi pe larg situaţia precară a premierului israelian Olmert, în urma criticilor la adresa prestaţiei sale deficitare în timpul războiului cu organizaţia teroristă şiită Hizbullah şi a amplificării presiunilor exercitate asupra lui din interiorul propriului său partid.

Comentatorii mai salută reducerea statistică notabilă a şomajului, care afectează în prezent mai puţin de 4 milioane de germani. Unii deplîng însă deteriorarea calităţii locurilor de muncă din Republica Federală şi critică faptul că de ameliorare nu profită decît vestul, nu şi estul, tinerii, nu şi bătrînii.

Conferinţa islamică din Germania

Analiştii se mai ocupă intens de situaţia politică din Turcia, precum şi de cea de-a doua rundă a Conferinţei Islamice, organizate de ministerul german de interne în vederea accelerării procesului de integrare a musulmanilor imigraţi. Frankfurter Rundschau consideră că are loc în Germania un proces socialpolitic dintre cele mai rematrcabile, conferinţa islamică germană oferind „comunităţii musulmane un cadru public, controlat, al dezbaterii, necesar autodefinirii ei. In consecinţă se discută mai liber decît oricînd despre subiecte sensibile precum basmaua musulmană, consturcţia de moschei şi violenţa exercitată asupra femeilor”.

Pforzheimer Zeitung critică însă încercările unora din organizaţiile islamice „de a-şi impune interesele particulare, precum scutirea fetelor de cursuri de înot”, în timp ce guvernul german nu-şi urmăreşte riguros propriile obiective, menite să aprofundeze integrarea.

In context Aachener Zeitung pune degetul pe rană şi enunţă chestiunea cea mai sensibilă, cea a antisemitismului, care nici măcar "n-a fost încă menţionată în cadrul Conferinţei de la Berlin". Ziarul le cere musulmanilor din Germania să ia act de faptul că „raţiunea de stat germană include conştiinţa (comiterii) Holocaustului, lupta împotriva oricărei forme de antisemitism şi o răspundere specială faţă de (existenţa) statului evreu”.

In ce priveşte guvernul islamist al Turciei, părerile analiştilor germani sunt împărţite. Unii observatori elogiază „mutarea de şah, tactic abilă a premierului Erdogan, care a anunţat că doreşte să predea naţiunii datoria de a decide asupra şefului statului. Fiindcă, scrie Mannheimer Morgen, „dacă preşedintele este ales de electorat şi nu de parlament, un eventual puci al armatei s-ar îndrepta împotriva propriului popor”.

Dar Tageszeitung din Berlin regretă modul în care premierul islamist al Turciei „polarizează societatea, mobilizînd împotriva sa şi a acumulării de prerogative de către tabăra religioasă islamică nu numai pe militari, naţionalişti şi kemaliştii de şcoală veche, favorizînd stricta despărţire a statului de religie”, ci şi mulţi oameni de rînd. Ziarul berlinez consideră că Turcia nu de polarizare, ci „de amorsarea unui dialog are nevoie”, mai mult decît oricînd.

Schwaebische Zeitung relevă că opoziţia din Turcia acuză actualul partid guernamenal de la Ankara de promovarea „unei agende secrete de islamizare a ţării”.

Iar Neue Osnabruecker Zeitung identifică bună parte din cauzele actualei crize politice din Turcia în sistemul ei electoral, care elimină din cursă orice formaţiune ce nu întruneşte 10 la sută din voturi. In consecinţă, islamiştii „pot dispune în parlament de două treimi din mandate, deşi nu şi-au adjudecat decît o treime din sufragii.

Ceea ce”, remarcă ziarul pe bună dreptate, „frizează abuzul, nefiind democraţie, ci pervertirea ei. Va fi oare partidul guvernamental gata nu doar să reformeze, ci şi să se autoreformeze, chiar acolo unde-l doare? se întreabă sceptic, cotidianul german.