1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Raportul anti-corupţie al Băncii Mondiale

Christina Bergmann / Ana-Maria Tighineanu7 februarie 2007

Corupţia şi frauda au devenit o problemă acută cu care se confruntă Banca Mondială. Pentru combaterea fraudei a fost înfiinţat în 2001 un departament special anti-corupţie. Acesta şi-a prezentat acum raportul pentru perioada 2005-2006.

https://p.dw.com/p/B1FX
Sediul general al Băncii Mondiale la Washington
Sediul general al Băncii Mondiale la WashingtonImagine: AP

În Africa sau la Berlin - corupţia există pretutindeni

Între 20 şi 30 de anchetatori anticorupţie se îndeletnicesc zi de zi cu depistarea oilor negre în rândul angajaţilor Băncii Mondiale. Este vorba în principal de cazurile de corupţie şi fraudă în cadrul proiectelor finanţate prin intermediul Băncii Mondiale. În ultimii doi ani au fost cercetate 441 de astfel de cazuri, în urma cărora au fost excluse din proiectele Băncii Mondiale 58 de firme şi 54 de persoane individuale. La finele anului trecut a apărut şi o companie germană pe lista neagră De ce nu, se întreabă şeful secţiei anti-corupţie, David G. Hawkes, deoarece corupţia există pretutindeni.

„În diversele ţări există diferite constelaţii ale fraudei. Modelele de corupţie pe care le observăm în Africa, Asia şi America Latină au toate ceva în comun, şi ele seamănă de asemenea şi cu tiparele de corupţie din alte ţări. Iar în Africa trebuie să spun că din păcate – sau din fericire – n-am văzut nimic ce să nu fi observat deja la Berlin”, afirmă directorul departamentului anti-corupţie al Băncii Mondiale.

Aportul societăţii civile la combaterea corupţiei

Anchetatorii anti-corupţie se orientează în depistarea cazurilor de fraudă în baza indiciilor oferite fie de proprii colaboratori, fie de către societatea civilă. Aceasta din urmă vede în Banca Mondială singura instanţă în măsură să cerceteze cazurile suspecte. De aceea este greu de estimat ce grad de corupţie există în fiecare ţară, deoarece acest indicator depinde în bună măsură de vigilenţa societăţii civile.

Fiecare caz suspect este cercetat la faţa locului cu ajutorul unor experţi, iar partenerii contractuali trebuie să permită accesul la contabilitate. De îndată ce se descoperă nereguli, acestea sunt raportate Băncii Mondiale, care poate exclude firmele respective – temporar sau definitiv – din proiectele aferente. În funcţie de gravitatea contravenţiei este informat şi guvernul ţării respective iar firma poate fi dată în judecată.

Autorităţile locale nu sunt mereu dispuse să coopereze cu reprezentanţii Băncii Mondiale. De aceea, Banca Mondială se adresează în ultimul timp şi populaţiei ţării în cauză, pentru ca ea să fie informată şi astfel vigilentă la eventuale cazuri suspecte. Astfel, Banca Mondială încearcă să folosească experienţa acumulată în acest domeniu în folosul preîntâmpinării unor noi cazuri de corupţie.

Corupţia: reacţie în lanţ

Hawkes ştie că frauda apare în toate etapele unui proiect, de la mituirea partenerilor în ţările care iniţiază proiectul cu sume de bani, calculatoare sau automobile, până la tăinuirea unor informaţii la licitaţia proiectelor pentru a preveni posibile oferte ale unor contracandidaţi.

„Şi lanţul corupţiei continuă”, povesteşte Hawkes, „la garantarea proiectului, la etapa controlului de calitate, sunt mituiţi inspectorii, iar apoi se obţine, tot pe calea mitei, plata facturilor”.

Aceste evidenţe nu fac însă decât să infirme zicala că fără puţine corupţie nu se poate face nimic, afirmă Hawkes:
„Pentru că dacă ai deschis odată portiţa corupţiei, proiectul va fi cotropit. Fiecare segment din lanţul de producţie va încerca să-şi asigure partea şi până la urmă nu mai rămâne nimic pentru proiectul în sine”. Lucru valabil, ştie Hawkes din experienţa sa, chiar şi când se acordă fonduri care acoperă de două ori valoarea proiectului.

Efortul merită

Anchetele anti-corupţie costă Banca Mondială zece milioane de dolari pe an. Dar Banca Mondială este încrezătoare că investiţia merită şi că firmele îşi dau încet seama că este propriul lor interes să dea în urmărire cazurile de fraudă. Căci la excluderea firmelor din proiectele Băncii Mondiale, dosarele aferente sunt publicate în internet, dimpreună cu numele delincvenţilor.